aprilie 2015


Aplicaţiile calculatoarelor în intreprinderilor de electricitate, pot fi grupate în trei activităţi:
1. Planificare – dezvoltare;
2. Analize de regimuri;
3. Conducere operativă.

ÃŽn primele două categorii de aplicaÅ£ii utilizarea calculatoarelor în regim off – line este mult mai frecventă. ÃŽn conducerea operativă însă a unităţilor energetice, prin dispecere energetice, tot mai mult sunt utilizate calculatoarele în regim on-line, adică, Calculatoare de Proces (CP).

Activitatea de planificare – dezvoltare


Implică construirea de noi staţii, linii electrice de transport şi distribuţie, de noi grupuri energetice. Calculatoarele sunt utilizate în regim off/line.

Analize de regimuri


Analizele de regimuri implică programe laborioase rulate în general în regim off – line.

Dintre domeniile de activitate uzuale în companiile de electricitate în care analizele de regimuri sunt practici curente menţionăm:
a) în proiectare – pentru alegerea variantelor optime ale liniilor ÅŸi staÅ£iilor electrice, ale centralelor electrice, ale organizărilor de ÅŸantiere;
b) în exploatare – pentru fixarea parametrilor de reglaj automat, ai protecÅ£iilor,
c) în conducerea operativă prin dispecer a SEN, sunt curent utilizate analize de regimuri de funcţionare preconizate să apară în viitor, fie datorită variaţiei naturale a consumului (conform curbei de sarcină), fie datorită unor manevre planificate în sistem.

Conducere operativă


Dotarea cu echipament de calcul şi programe aplicative a dispecerelor energetice este dependentă de poziţia pe care o ocupă în sistemul de conducere şi de subsistemul aflat în subordine.

Sistemele informaţionale ataşate dispecerelor energetice sunt concepute pentru a realiza în timp real următoarele două sarcini de bază :

a) informarea dispecerilor privind starea sistemului;
b) asistarea dispecerilor în luarea deciziilor privind conducerea operativă.

Informarea operatorilor privind starea sistemului  -  se realizează fie ciclic, fie la cererea acestora fie în mod imediat, în cazul producerii unor evenimente (acÅ£ionări protecÅ£ii, ieÅŸirea / revenirea unor parametrii din limitele admisibile, modificarea topologiei reÅ£elei, etc.).

Asistarea operatorilor în luarea unor decizii
- privind efectuarea manevrelor operative şi de stabilire a reglajelor echipamentelor de automatizare şi protecţii;
- operaţiuni de readucere la starea normală de funcţionare, în regimuri post avarie

Rezolvarea sarcinilor de conducere oprativă a SEN a condus la realizarea a două categorii de sisteme informatice, specifice domeniului energetic:
1. Sisteme de supraveghere, comandă şi achiziţii de date (SCADA);
2. Sisteme de conducere ghid-operator care în funcţie de obiectivul energetic deservit pot fi de tip;
- EMS – destinate dispecerelor de sisteme de putere;
- DMS – destinate dispecerelor locale de distribuÅ£ie a energiei electrice;
- LMS -  destinate stabilirii regimurilor de funcÅ£ionare optime ale consumatorilor.


Sistemul informatic integrat pentru conducerea reÅ£elelor electrice de distribuÅ£ie



Sistemul informatic destinat conducerii operative şi manageriale a unei RED este un sistem integrat ce conţine următoarele sisteme informatice:
- Sistemul Informatic de Management (MIS) destinat activităţilor tehnico – administrative din cadrul Sucursalelor de DistribuÅ£ie a energiei electrice
- Sistemul DMS/SCADA destinat conducerii operative a RED. SCADA - furnizează baza de date privind regimul curent al componentelor de reÅ£ea,  asigură supravegherea ÅŸi comanda proceselor distribuite geografic, iar prin funcÅ£iile specifice DMS asistă dispecerii în luarea celor mai bune decizii privind manevrele operative.
- Sistemul Informatic Geografic (GIS) -  set de programe ÅŸi echipamente destinat culegerii, stocării ÅŸi prelucrării datelor spaÅ£iale repartizate geografic, astfel încât să se permită identificarea ÅŸi vizualizarea în spaÅ£iu a obiectivelor de interes.
- În corelaţie cu GIS-ul poate fi considerat şi Sistemul global de poziţionare (GPS). Acesta este un sistem mondial de radionavigaţie care foloseşte ca puncte de reper o constelaţie de 24 de sateliţi amplasaţi pe orbite înalte (de ordinul a 20.000 km). Iniţial acest sistem a fost conceput pentru aplicaţii militare, el extinzându-se astăzi tot mai mult în aplicaţii civile, inclusiv în identificarea poziţiilor echipelor de lucru la un moment dat sau a unor evenimente din reţelele electrice.

SCADA

Scurt istoric.



Prima categorie de calculatoare utilizată în coordonarea SEE a fost, prin anii 1930, reprezentată de calculatoare analogice, folosite ca analizoare de reÅ£ea. 

Calculatoarelor numerice (CN), au apărut în a doua jumătate a deceniului cinci, producătorii ÅŸi distribuitorii de energie electrică au fost primii utilizatori. 

ÃŽn 1952, Compania Edison instalează un calculator numeric cu tuburi electronice UNIVAC, folosit pentru calcule de regimuri. 

Este urmată apoi la scurt timp de Compania Louisiana Power and Light, care instalează la centrala sa electrică, primul calculator destinat suprevegherii regimurilor de funcţionare ale grupurilor.

ÃŽn anul 1958 erau  25 de calculatoare numerice instalate la distribuitorii de energie electrică din SUA, iar în anii următori, utilizarea acestora de către intreprinderile de electricitate a crescut considerabil. 

Se apreciază că în anul 1985, USA a cheltuit cca. 1,4 miliarde de dolari  numai pentru echipamente de calcul, ÅŸi doar ceva peste 100 milioane de dolari pentru programarea lor. 

În continuare raportul hard/soft s-a schimbat, accentul fiind pus pe partea de programe care au devenit tot mai scumpe, în timp ce partea de echipamente a cunoscut o reducere considerabilă a preţurilor chiar în condiţiile creşterii performanţelor.

În România, prin anii 1960 a fost instalat la DEN calculatorul ELIOT, utilizat pentru analize off-line de regimuri în SEN. A reprezentat primul calculator de dimensiuni mari, pentru acel moment, utilizat efectiv în conducerea SEN.


Clasele Amplificatoarelor

Amplificatoarele de putere se deosebesc prin modul în care funcţionează etajele de ieşire.
Pentru un amplificator ideal principalele caracteristici de funcţionare sunt liniaritatea, câştigul de semnal, eficienţa (randamentul) şi puterea. Fizic însă, la amplificatoare există un compromis între aceste caracteristici.
Sarcina amplificatorului este un difuzor (sau un ansamblu de difuzoare) cu impedanţa cuprinsă de obicei între 40 şi 80, astfel că etajul final al unui amplificator de putere trebuie să fie capabil să furnizeze curenţi mari pentru a excita bobinele difuzoarelor cu impedanţă redusă.
O metodă folosită pentru a distinge caracteristicile electrice ale diferitelor tipuri de amplificatoare este "clasa", astfel că amplificatoarele sunt clasificate în funcţie de configuraţia circuitului şi de modul lor de funcţionare.
Clasele Amplificatoarelor reprezintă suma semnalului de ieşire care variază în circuitul amplificatorului într-un ciclu de funcţionare în cazul excitării acestuia cu un semnal de intrare sinusoidal. Clasificarea amplificatoarelor variază de la procesarea integral liniară, utilizat în amplificarea semnalului de înaltă fidelitate care au însă eficienţă foarte scăzută, la procesarea integral neliniară, în cazul în care nu este atât de importantă o reproducere fidelă a semnalului dar care au un randament mare, urmând şi alte tipuri/clase ce constituie un compromis între cele două.
Clasele de amplificare sunt concentrate în principal în două grupe de bază. Cele din prima grupă sunt controlate clasic pe panta de amplificare, cele mai comune clase de amplificare fiind clasele A, B, AB şi C, care sunt definite de starea de conducţie a finalilor pe o zonă a caracteristicii şi implicit a formei de undă de ieşire.
A doua categorie de amplificatoare sunt mai noi, aşa-numitele "de trecere", clasele de amplificare de D, E, F, G, S, T etc, care folosesc circuite digitale şi modularea în durată a impulsurilor (PWM), prin prelucrarea semnalului "deschis total" sau "blocat total".
Clasele de amplificare cel mai frecvent utilizate sunt cele din gama amplificatoarelor de audiofrecvenţă, în principal clasele A, B, AB şi C şi pentru a simplifica, vom analiza numai aceste tipuri de clase de amplificare.

Amplificatorul Clasa A

Amplificatoarele din Clasa A , sunt cele mai utilizate amplificatoare datorită simplităţii schemei. Clasa A, înseamnă şi literal "cea mai bună clasă" de amplificatoare datorită distorsiunilor mici şi sunt cotate cu cel mai bun sunet din toate clasele de amplificatoare analizate, cu cea mai bună liniaritate în raport cu celelalte clase, funcţionând în porţiunea liniară a caracteristicii. Acestea folosesc un tranzistor (bipolar, FET, etc) conectat într-o configuraţie emitor comun pentru ambele semialternanţe ale semnalului, prin tranzistor trecând permanent un curent chiar dacă acesta nu primeşte nici un semnal pe bază. Acest lucru înseamnă că etajul final cu tranzistoare bipolare, MOSFET sau IGBT nu trece în zona de limitare sau de saturaţie, acestea fiind polarizate astfel încât punctul de funcţionare Q să fie situat pe mijlocul mijlocul dreptei de sarcină. Faptul că tranzistorul nu se blochează niciodată constituie uneori un dezavantaj.
Pentru a realiza liniaritatea ÅŸi câştigul, etajul de ieÅŸire al unui amplificator din clasa A este polarizat, adică este tot timpul în conducÅ£ie. Pentru ca un amplificator pentru să fie clasificat în "clasă A", curentul de mers în gol în etajul de ieÅŸire, la semnal zero, trebuie să fie egal sau mai mare decât curentul de sarcină maximă (difuzor), necesar pentru reproducerea semnalului la ieÅŸire. Amplificatorul în clasa A funcÅ£ionează pe porÅ£iunea liniară caracteristicii, semnalul de ieÅŸire fiind prelucrat în toată evoluÅ£ia lui de 360° cu un singur tranzistor . Putem echivala amplificatorul în clasa A cu o sursă de curent.
ÃŽntrucât amplificatorul clasa A funcÅ£ionează în regiunea liniară, tensiunea de polarizare a bazei tranzistorului (sau porÅ£ii) ar trebui aleasă în mod corespunzător pentru a asigura funcÅ£ionarea corectă, cu distorsiuni minime. ÃŽntrucât elementul activ este "deschis" permanent, acesta produce o pierdere continuă a puterii amplificatorului, fenomen ce se manifestă prin disipare de căldură, randamentul acestor amplificatoare fiind scăzut, circa 30%, ceea ce le face imposibil de utilizat ca amplificatoare de mare putere. Datorită curentului mare de mers în gol al amplificatorului, sursa de alimentare trebuie să fie dimensionată corespunzător, tensiunea să fie bine filtrată pentru a evita brumul ÅŸi amplificarea “paraziÅ£ilor” de pe linia de alimentare . Datorită eficienÅ£ei scăzute ÅŸi disipaÅ£iei de temperatură a amplificatoarelor din clasa A, s-au dezvoltat clase noi de amplificare cu randament ridicat.

Amplificatorul Clasa B

Amplificatoarele clasa B au apărut ca o soluţie pentru creşterea randamentului şi problemelor cauzate de încălzirea tranzistorilor la amplificatorul clasa A. Un amplificator de clasa B utilizează două tranzistoare complementare, bipolare sau FET, pentru fiecare semiperioadă, configurate într-un aranjament de tip ''push-pull'', astfel încât fiecare tranzistor amplifică doar jumătate din semnalul de ieşire.
În amplificatorul de clasa B, nu există nici un curent de polarizare pe bază astfel încât curentul de repaus este zero, puterea disipată este mică şi, prin urmare, eficienţa sa este mult mai mare decât cea din clasa A. Compromisul pentru îmbunătăţirea randamentului constă în liniaritatea a tranzistorului în zona de comutare.

Când semnalul de intrare trece în alternanÅ£a pozitivă, tranzistorul NPN conduce iar tranzistorul PNP este blocat. Când semnalul de intrare trece este în alternanÅ£a negativă, tranzistorul NPN este blocat iar tranzistorul PNP conduce pe porÅ£iunea negativă a semnalului. Astfel tranzistoarele conduc doar jumătate de perioadă, fie pe jumătatea de ciclu de pozitivă sau negativă a semnalului de intrare. AÅŸadar fiecare tranzistor din amplificatorul clasa B conduce doar o singură semialternanţă sau o perioadă strictă de 180° din semnalul de ieÅŸire, astfel ca cele două semialternanÅ£e se completează împreună pentru a produce un semnal liniar la ieÅŸirea amplificatorului.
Amplificatorul de acest tip, cu conexiune push-pull, este mult mai eficient decât cel din clasa A, cu randament de 50%. Problema amplificatorului în clasa B este că apar distorsiuni la punctul de trecere prin zero al semnalului ca urmare a unei zone moarte, unde tensiunile de intrare variază de la -0,7V la 0,7 pe bazele tranzistorilor unde ambii tranzistori sunt blocaÅ£i, ei având nevoie de o tensiune minimă de 0,7V pentru a intra în conducÅ£ie. Aceasta înseamnă că o parte a semnalului care se încadrează în această zonă de ±0,7 volÅ£i nu va fi reprodusă cu precizie ÅŸi nu recomandă amplificatorul clasa B în aplicaÅ£ii de precizie. Pentru a corecta această deformare a semnalului la trecerea prin zero, cunoscută ÅŸi sub numele de Crossover Distortion, a fost dezvoltat amplificatorul clasa AB.

Amplificatorul Clasa AB

După cum sugerează şi numele, amplificatorul clasă AB este o combinaţie între amplificatoarele de tip "clasa A" şi "clasa B" analizate mai sus.
Amplificatoarele clasa AB sunt unele dintre cele mai utilizate tipuri de amplificatoare audio de putere. Amplificatorul clasa AB este o variantă a unui amplificator de clasa B, aşa cum a fost descris mai sus, cu excepţia faptului că ambele tranzistoare pot funcţiona, în acelaşi timp, în jurul punctului de funcţionare sub formă de undă continuă, cu eliminarea problemelor de distorsiune la trecerea prin zero, descris mai sus la amplificatorul clasa B.
Cele două tranzistoare au o foarte mică tensiune de polarizare, în mod tipic de 5-10% din curentul de repaus pentru a deschide tranzistorii chiar deasupra punctului de trecere prin zero a semnalului, în glumă am putea spune că trece 5% în clasa A. Prin urmare, la amplificatorul clasa AB fiecare dintre tranzistorii push-pull conduc mai mult de jumătate din semialternanÅ£a din clasa B, dar mult mai puÅ£in decât un ciclu complet de conducÅ£ie ca cel din clasa A. Cu alte cuvinte, unghiul de conducÅ£ie al unui amplificator clasa AB este undeva între 180° ÅŸi 360°, funcÅ£ie de punctul de funcÅ£ionare ales, aÅŸa cum se vede în graficul de mai jos:
Avantajul acestei mici tensiuni de polarizare, obţinută cu diode serie sau rezistenţe, constă în faptul că distorsiunea de crossover creată de caracteristicile amplificatorului în clasa B este depăşită şi elimină deficienţele amplificatorului din clasa A. Deci, amplificatorul în clasa AB este un bun compromis între clasa A şi clasa B, privind eficienţa şi liniaritatea, cu randamente de conversie ajungând la aproximativ 50% la 60%.

Amplificatorul Clasa C

Amplificatorul în clasa C are cel mai mare randament, însă are şi cea mai mare neliniaritate din toate clasele de amplificatoare menţionate aici. Clasele anterioare, A, B şi AB sunt considerate amplificatoare liniare, semnalele de ieşire având amplitudine şi fază în relaţie liniară cu amplitudinea şi faza semnalelor de la intrare.
La amplificatorul clasa C, curentul de ieÅŸire este zero pentru mai mult de o jumătate dintr-un ciclu al semnalului sinusoidal de la intrare, tranzistorul lucrând în jurul punctului său de blocare. Cu alte cuvinte, unghiul de conducÅ£ie pentru tranzistorul fiind mult mai mic de 180°, fiind situat în jurul zonei 90°, dă un randament peste 80% însă distorsionează puternic semnalul la ieÅŸire ceea ce nu îl recomandă ca amplificator audio.
Amplificatoarele în clasa C sunt utilizate în oscilatoare sinusoidale de înaltă frecvenţă şi în anumite tipuri de amplificatoare de radiofrecvenţă unde impulsurile de curent produse la ieşirea amplificatoarelor formează semnale sinusoidale de o anumită frecvenţă prin folosirea circuitelor rezonante LC în circuitul colector.

Concluzii la Clasele Amplificatoarelor

Am văzut că punctul static de funcţionare în curent continuu (punctul Q) al unui amplificator, determină clasificarea
amplificatorului. Prin stabilirea poziţiei punctului Q la jumătatea distanţei pe dreapta de sarcină a curbei caracteristice a amplificatoarelor, amplificatorul va funcţiona în clasa A.
Prin deplasarea punctului Q în zona inferioară a dreaptei de sarcină, amplificatorul trece în clasa AB, B sau C.
Clasa de funcţionare a amplificatorului în raport cu poziţionarea punctului static de funcţionare în curent continuu este exemplificată mai jos:
Clasele si eficienţa amplificatoarelor
Şi la amplificatoarele audio există o serie clase cu randament ridicat care folosesc diferite tehnici de comutare pentru a reduce pierderile de putere şi de a creşte randamentul. Unele clase de amplificatoare utilizează rezonatoare RLC sau mai multe tensiuni de alimentare pentru a reduce pierderile sau amplificatoare cu circuite DSP (Digital Signal Processing) care utilizează tehnici de comutare cu modulaţie în durată a impulsurilor (PWM).

Alte clase de amplificatoare

- Amplificatorul clasa D

 - amplificatorul audio de clasă D este de fapt un amplificator în comutaÅ£ie sau amplificator PWM neliniar. Cu amplificatoarele clasa D, teoretic, se poate ajunge la o eficienţă de 100%, deoarece nu există nici o perioadă în timpul unui ciclu în care tensiunea să cadă pe elementul de comandă, tranzistor, acesta având exclusiv rol de comutator de curent.

- Amplificatorul clasa F

 - la amplificatoarele clasa F creÅŸte atât randamentul cât ÅŸi puterea la ieÅŸire prin utilizarea unor rezonatoare armonice în reÅ£eaua de ieÅŸire pentru a forma semnalul într-un semnal dreptunghiular. Amplificatoarele clasa F au un randament ridicat, peste 90%, în cazul în care este folosit acordul armonic infinit.

- Amplificatorul clasa G

 - oferă îmbunătăţiri la schema de bază a amplificatorului clasa AB. Clasa G foloseÅŸte mai multe linii de alimentare la diferite tensiuni ÅŸi comută automat între aceste linii în funcÅ£ie de evoluÅ£ia semnalului de intrare. Această comutare reduce constant consumul inutil de energie ÅŸi pierderea de putere cauzată de căldura disipată.

- Amplificatorul clasa I 

- amplificatorul are două seturi de tranzistoare complementare de comutare la ieşire dispuse într-o configuraţie push-pull paralel, setul de comutare procesând acelaşi semnal de intrare. Când un tranzistor comută pe semialternanţa pozitivă a formei de undă, celălalt comută pe semialternanţa negativă, ca la un amplificator din clasa B. Fără nici un semnal la intrare, atunci când semnalul ajunge la punctul de trecere prin zero, tranzistoarele de comutare sunt pornite şi oprite simultan în contratimp cu un semnal PWM cu ciclu de 50% pentru a anula semnalul.
Pentru a produce semialternanţa pozitivă al semnalului la ieşire, tranzistorul de comutare a tensiunii pozitive este deschis mai mult timp prin creşterea duratei semnalului PWM în timp ce tranzistorul de comutare a tensiunii negative a deschis mai puţin timp prin scăderea duratei semnalului PWM , proporţional. Funcţionarea este identică pentru producerea semialternanţei negative. Semnalul la ieşire este un rezultat al diferenţei curenţilor prin cele două tranzistoare ce funcţionează în contratimp, amplificatoarele în clasa I fiind denumite "amplificatoare cu semnale PWM intercalate", care funcţionează la frecvenţe de 250kHz.
Ca o aplicaţie curentă a acestor amplificatoare este acţionarea motoarelor liniare unde motorul staţionează la ciclul de 50% şi are un cuplu mare. Prin modificarea factorului de umplere (creştere/scădere pe tranzistoarele finale) se obţin deplasări cu acceleraţii şi viteze mari cu precizie excelentă (1pm), off-set minim.

- Amplificatorul clasa S

 - amplificatorul de putere clasa S este un amplificator neliniar de comutare, ce funcÅ£ionează similar
cu amplificatorul clasa D. În clasa S amplificatorul converteşte semnalele analogice de intrare în impulsuri dreptunghiulare cu un modulator delta-sigma, le amplifică pentru a creşte puterea la ieşire iar apoi sunt demodulate cu un filtru trece bandă. Utilizând semnale digitale, acest amplificator în comutaţie amplifică semnale 0 şi 1 (deschis/blocat), unde puterea disipată este practic zero, fiind posibil sa se ajungă la randament de 100%.

- Amplificatorul clasa T

 - este un alt tip de amplificator în comutaÅ£ie, digital. Amplificatoarele în clasa T sunt tot mai utilizate ca amplificatoare audio de putere sau sunet surround multi-canal, utilizând un procesor DSP ce prelucrează semnalul digital, converteÅŸte semnalele analogice în semnale digitale PWM pentru modularea amplificării obÅ£inând astfel randamente ridicate. Amplificatoarele din clasa T combină nivelele scăzute ale distorsiunilor din clasa AB cu eficienÅ£a energetică a unui amplificator de clasa D.
În concluzie, în clasificarea amplificatoarelor, de la cele liniare la cele neliniare în comutaţie, se observă că o clasă de amplificator diferă de alegerea punctului static de funcţionare de-a lungul dreptei de sarcină a amplificatoarului. Amplificatoarele din clasa A, AB, B şi C pot fi definite funcţie de unghiul de conductie, 0, astfel:

Clasa amplificatorului funcţie de unghiul de conducţie

Clasa
amplificatorului
Descriere
Unghiul de conducţie
Clasa A
conducÅ£ie în ciclu complet de 360°
0 = n
Clasa B
conductie în ciclu de 180°
0 = n/2
Clasa AB
conducÅ£ie puÅ£in peste 180°
n/2 <0 n="" span="">
Clasa C
conducÅ£ie puÅ£in sub 180°
0
Clasa D la T
neliniare, în comutaţie
0 = 0


Un amplificator HI-FI care poate fi folosit ca amplificator de bas intr-un sistem audio 2.1 , 4.1 sau 5.1 dar se poate opta si pentru varianta stereo. Are la baza un circuit integrat TDA2030 de 18 W care comanda doua tranzistoare de putere medie pentru a mari puterea de iesire la 44 W. Are dimensiuni reduse si un pret de fabricatie foarte mic !

Specificatii tehnice:

Tensiunea de alimentare12...44, standard 36 v
Curentul consumat in gol50 mA
Puterea de iesire la THD = 0,5 % Vcc = 39V Rout = 4 Ohm35 W
Puterea de iesire la THD = 0,5 % Vcc = 35V Rout = 4 Ohm28 W
Puterea de iesire la THD = 10 % Vcc = 39V Rout = 4 Ohm44 W
Puterea de iesire la THD = 10 % Vcc = 35V Rout = 4 Ohm35 W
Distorsiuni armonice F = 1000 Hz, Pout = 20 W 0,02 %
Distorsiuni armonice F = 40 - 15000 Hz, Pout = 20 W 0,05
Factoru de amplificare20 dB
Rezistenta de intrare56 k
Sensibilitatea de intrare890 mV
Domeniu de frecvente reprodus20...25000 Hz

Schema electrica:


Cablaj imprimat:


Aranjarea componentelor pe placa:


Lista de piese componente:



ComponenteDescriereBucati
C10,47 uF
1
C2 10 uF, 50 v
1
C3 47 uF, 50 v
1
C4, C6, C8 0,22 uF, 50 v
3
C5, C7 2200 uF, 50 v
2
CI 1 TDA2030A
1
R1, R2, R5 56 k
3
R33,3 k
1
R4, R71,5 Ohm, 2 W
2
R630 k
1
R81 Ohm
1
VD1, VD21N4001
2
VT1BD908, BD912, TIP106, BDX54C
1
VT2BD907, BD911, TIP102, BDX53C
1

Amplificator audio mono de putere 18W HI-FI cu TDA2030A

Un amplificator integrat care poate ajunge la o putere de iesire de 18 wati HI-FI cu dimensiuni reduse si putine componente electronice. Este ideal pentru auditii home cinema sau variante stereo.

Specificatii tehnice:




Tensiunea de intrare12...44 volti
Curent maxim suportat3,5 A
Curentul in repaos 50 ma
Puterea de iesire la THD = 0,5 % Vcc = 32V Rout = 4 Ohm18 W
Puterea de iesire la THD = 0,5 % Vcc = 32V Rout = 8Ohm12 W
Puterea de iesire la THD = 0,5 % Vcc = 38V Rout = 8Ohm16 W
Distorsiuni armonice Vcc = 32V Rout 4 Ohm
F = 40 - 15000 Hz, Pout = 0,1... 14 W
0.08 %
Distorsiuni armonice Vcc = 32V Rout 8Ohm
F = 40 - 15000 Hz, Pout = 0,1... 14 W
0.08 %
Factoru de amplificare26 dB
Rezistenta de intrare100 k
Domeniu de frecvente reprodus20...25000 Hz


Schema electrica:

Cablaj imprimat:


Aranjarea componentelor pe PCB


Lista de piese componente:



ComponenteDenumireBucati
C10,47 uF
1
C2 2,2 uF, 50 v
1
C3 22 uF, 50 v
1
C4 1000 uF, 50 v
1
C5, C7 0,1 uF, 50 v
2
C6 2200 uF, 50 v
1
CI 1 TDA2030A
1
R1, R2, R4, R5 100 k
4
R34,7 k
1
R61 Ohm
1
VD1, VD21N4001
2


 Amplificator audio de putere 22 W HI-FI cu TDA2005

Un amplificator foarte des intalnit in echipamentele audio auto deoarece este ideal din punctul de vedere calitate pret. Prezint varianta in punte a amplificatorului care duce pana in 22 wati la o rezistenta de iesire de 4 Ohm. Are o plaja de alimentare variata de la 6 volti la 18 volti. Poate fi folosit si in echipamente portabile.

Caracteristici tehnice:

Tensiunea de alimentare - 6... 18 v
Curent maxim suportat - 3 A
Curentul in repaos - 75 mA
Banda de frecventa reprodusa - 40... 20000 Hz
Distorsiuni armonice - 1%
Rezistenta de iesire (nominal 3,2) - mai mare de 2 Ohm
Puterea de iesire - 22 W
Sensibilitatea - 300 mV
Factorul de amplificare - 50 dB

Schema electrica:


Cablaj imprimat:


Aranjarea componentelor pe placa:


Lista de piese componente:



ComponenteDescriereBucati
R1220 Ohm
1
R2, R31,1 Ohm
2
C11000 pF
1
C2, C310 uF/ 25... 50 v
2
C4, C6... C90,1 uF
5
C51000 uF/ 25... 35 v
1
ICTDA2005
1


Nimic nu se compara cu un amplificator facut de propriile maini ! Cred dupa parerea mea ca un amplificator mai ieftin ca acesta la 12 wati nu exista ! Este ideal pentru masina sau pentru o camera fara prea multe pretentii. Poate fi folosit pentru orice creatie portabila de la emitatoare pana la "tunarirea unei biciclete" asa cum a facut un prieten. Circuitul este foarte liniar si dimensiuni incredibile de mici.

Date Tehnice

Tensiunea de alimentare: 8 - 18 volti, standard 14,4 volti.
Curentul maxim consumat: 3,5 amperi.
Curentul consumat in gol: 50 mA.
Puterea de iesire, la
(Vcc = 14,4 v, Rout = 1,6 Ohm, Thd = 10%, F = 1 kHz): 12 W.
Coeficientu de distorsiune, la
(Rout = 4/2 Ohm, Pout = 1... 10 W, F = 1 kHz): 0,15 %.
Factoru de amplificare Au: 40.
Rezistenta de intrare: 150 k.
Domeniul de frecvente reprodus: 40...15000 Hz.
Rezistenta de iesire: 2 - 8 Ohm.
Dimensiunile PCB-ului: 58 X 25 mm.

Schema electrica:



Circuit imprimat:


Aranjarea componentelor:


Lista componente:



ComponenteDenumireBucati
C110 uF
1
C2470 uF
1
C3, C6 1000 uF
2
C4 0,033 uF
1
C5, C7 0,1 uF
1
CI 1TDA2003
1
R1 39 Ohm
1
R2220 k
1
R3 2,2 Ohm
1
R41 Ohm
1

Un amplificator audio de putere care poate fi folosit in diverse configuratii. Poate scoate o putere de 70 wati pe o impedanta de iesire de 4 Ohm. Dimensiuni foarte reduse si un numar de componente electronice redus. Poate fi folosit cu rezultate bune din punct de vedere al fidelitatii si ca amplificator de bas.





Tensiunes de alimentare - 14,4 volti ( nu mai mult de 18 v )
Curentul maxim suportat - 10 A
Curentul de gol - 10... 150 mA
Curentul in regim Mute/st - 25 mA
Rezistenta de iesire recomandata - 4 Ohm
Puterea de iesire in functie de factorul de distorsiuni:
0,03% - 1 W
0,06% - 20 W
0,5% - 55 W (clasa N)
10% - 70 W (clasa N)
Factoru de amplificare - 26 dB
Domeniul de frecvente redat - 20...20000 Hz
Rezistenta de intrare - 10 k



Componente
Descriere
Bucati
C1
0,47 uFu
1
C2, C3
0,1 uFu
2
C4
10 uF/25 v
1
C5, C6
4700 uF/25 v
2
C7
0,1 uF
1
C8
2200 uF/25 v
1
CI 1
TDA1562
1
HL1
dioda led rosie
1
HL1
dioda led verde
1
R1
10 k
1
R2, R4
10 k
2
R3
100 k
1
R5
1 k
1
R6
820 Ohm
1
VD1
Zenner 2V4
1
VT1
BC558
1
VT1
BC548
1

 Va propun un amplificator HI-FI cu distorsiuni liniare minime si un sunet de calitate. Impresionant la acest amplificator este faptul ca are dimensiuni foarte reduse si forte putine piese! Poate fi folosit ca amplificatoare stereo dar si ca amplificator de bas intr-un sistem 5.1.










Tensiunea de intrare Vcc/Vdd+/- 10... 30 volti
Curentul maxim consumat8 A
Curentul in gol60 A
Puterea de iesire, laVcc = + -27.5 B and Rn = 8 Ohm 40 W
Factoru de amplificare30
Rezistenta de intrare20 K
Raspunsul in frecventa20...25000 Hz







Componente Denumire Bucati
C1, C3, C4 0,47 uF
3
C2 220 pF
1
C5 3.3 uF, 50 v
1
C6 220 uF, 50 v
1
C7 0.022 uF
1
C8 47 uF, 100 v
1
CI 1 TDA1514
1
R1 680 Ohm
1
R2, R320 k
2
R4470 k
1
R5 150 Ohm, 82 Ohm
2
R6 3 Ohm
1
R782 Ohm, 47 Ohm


In cazul in care se foloseste rezistenta de iesire de 4 Ohm este necesar ca R5 = 82 Ohm si R7 = 47 Ohm.
In cazul in care se foloseste rezistenta de iesire de 8Ohm este necesar ca R5 = 150 Ohm si R7 = 82 Ohm.

 Este un amplificator auto si nu numai, de joasa frecventa ideal pentru o auditie care se apropie de cele hi-fi, avand o caracteristica liniara foarte buna. Poate fi alimentat si de la o baterie de masina de 12 volti dar shi de la un redresor de 12 volti. Cipul are incorporat 4 amplificatoare puse in punte doua cate doua pentru a putea asigura la iesire 22 wati pe 4 ohm pentru fiecare canal. Pentru dimensiunile reduse pe care le are cablaju imprimat este ideal pentru sateliti de la un 5.1.











Alimentarea: de la 6 la 18 volti, standard 14,4 volti
Curentul maxim consumat 9 amperi
Curentul de mers in gol: 120 mA
Puterea de iesire, la:
Vcc = 14,4 volti, Rout = 4 Ohm, Thd = 10%, F = of 1 kHz : 22 W
Coeficientu de distorsiuni, la:
Vcc = 13,2 volti, Rout = 4 Ohm : 0,04 %
Factoru de amplificare Au: 50 dB
Rezistenta de intrare: 30 k
Banda de frecventa reprodusa: 20...20000 Hz



ComponenteDenumireBucati
C1, C2 4,7 uF 2
C3, C7 47 uF 2
C4 220 uF 1
C5, C61000 pF2
C8, C10 - 12 0,1 uF 4
C9 2200 uf 1
CI 1 TA8210AH/AL 1
HL1 dioda de3 mm LED rosu 1
R12 k1
R2 - R52,2 Ohm4

Teorema lui Thévenin

Léon Charles Thévenin

Teorema lui Thévenin se utilizeazã când sursa de semnal este de tensiune. Dacã sursa de semnal este de curent se utilizeazã teorema lui Norton (mai rar întâlnitã în practicã).
Metoda constã în înlocuirea unei pãrti din circuit (circuitul liniar si activ conectat la bornele X-Y si alcãtuit din sursa E si rezistoarele R1 si R2) cu un circuit serie simplu format dintr-o sursã echivalentã Eth si o rezistenþã echivalentã Rth .
Sursa echivalentã, Eth se determinã pentru circuitul liniar si activ lucrând în gol (fãrã sã fie conectate rezistentele R3 si R4 la bornele X, Y). Se aplicã regula divizorului de tensiune, Eth reprezentând cãderea de tensiune pe R2:
Rezistenta echivalentã Rth se determinã pasivizând surse E (se înlocuieste cu scurt circuit) si se calculeazã rezistenta vãzutã de la bornele X-Y, spre stânga, fãrã R3 si R4. Prin pasivizarea sursei E, rezistoarele R1 si R2 apar legate în paralel:
Tensiunea de iesire se poate acum determina usor, aplicând regula divizorului de tensiune

Regula divizorului de tensiune

Regula divizorului de tensiune se poate aplica pentru a determina tensiunea de la iesirea unui circuit ca cel prezentat mai jos, fãrã sarcinã la iesire. În acest caz ambele rezistoare sunt parcurse de acelasi curent I, determinat cu Legea lui Ohm:


Tensiunea de iesire, Uo se determinã aplicând încã odatã legea lui Ohm pentru portiunea de circuit formatã din R2:
                                          Uo = IR2
deci:


Author Name

Formular de contact

Nume

E-mail *

Mesaj *

Un produs Blogger.