 |
| Retea de distributie a energiei electrice |
Generalităţi
Instalaţiile electrice de joasă tensiune realizează distribuţia energiei electrice la diverse receptoare îndeplinind astfel scopul final al întregului proces de producere, transport şi distribuţie a energiei electrice.
Punctele de distribuţie sunt reprezentate, în cazul instalaţiilor electrice de joasă tensiune, prin tablourile de distribuţie care pot fi:
- tablouri generale, care primesc energia electrică de la postul de transformare şi sunt situate în imediate proximitate a acestuia;
- tablouri principale, alimentate din tabloul general şi care în general corespund diferitelor clădiri ale spitalului;
- tablouri secundare, de la care energia electrică se distribuie la diverse receptoare şi echipamente medicale; în general sunt dispuse la fiecare nivel (etaj) al clădirilor spitalului.
Reţele de alimentare
1. Reţelele de alimentare de joasă tensiune pot fi organizate în următoarele moduri:
Schemele de distribuţie radiale (arborescente), se disting prin siguranţă în funcţionare a selectivităţii protecţiilor
 |
| Fig. II.24. Alimentare radială cu două trepte |
2. Schemele de distribuţie cu linii principale se folosesc pentru alimentarea unor tablouri de distribuţie amplasate pe o aceeaşi direcţie faţă de tabloul general, de distanţe relativ mici, iar mărimea încărcării acestor tablouri nu justifică folosirea schemei radiale.
 |
| Fig. II.25. Reţele cu linii principale a) nesecţionată b) secţionată |
3. Schemele de distribuţie buclate se obţin prin reîntoarcerea capătului liniei principale secţionate la punctul de alimentare de plecare.
 |
| Fig. II.26. Reţea buclată în inel |
Asigurarea rezervei în alimentarea receptoarelor
Exigenţele privind calitatea energiei furnizate consumatorului, exprimate prin condiţiile referitoare la continuitatea alimentării şi la asigurarea puterii necesare determină nivelul de rezervare.
Concret, nivelul de rezervare se realizează prin:
- rezerva în linii (pentru toţi consumatorii);
- rezerva în surse normale (pentru toţi consumatorii);
- rezerva în surse independente (pentru consumatorii vitali).
Rezerva în linii de joasă tensiune trebuie rezolvată pentru cazurile distribuţiilor de bază radiale sau cu linii principale. Prin distribuţie de bază se înţelege aceea care asigură alimentarea receptoarelor în regim normal de funcţionare. Schema de distribuţie a liniilor de rezervă poate fi de acelaşi tip cu a liniilor care realizează alimentarea de bază sau de tip diferit.
 |
| Fig. II.28. Scheme de distribuţie cu linii de rezervă (reprezentate punctat) |
În fig. II.28 se prezintă principalele situaţii de asigurare a liniilor de rezervă:
- linii radiale duble (fig. II.28a), când atât distribuţia de bază, cât şi cea de rezervă se realizează radial;
- linii principale duble (fig. II.28b), când distribuţia de bază cu linii principale este dublată printr-una de rezervă, tot cu linii principale;
- linii radiale cu rezervă în linii principale (fig. II:28c).
Rezerva în surse normale trebuie prevăzută pentru cazul indisponibilităţii sursei de bază. Tablourile de distribuţie principale trebuie racordate în puncte distincte de distribuţie, astfel încât în caz de dispariţie a tensiunii într-unul din puncte (sursa de bază), că poate fi asigurată continuitatea alimentării din celălat punct (sursa de rezervă). Ca puncte de distribuţie distincte pot fi considerate:
- barele de joasă tensiune din două posturi de transformare distincte;
- secţiunile diferite de bare ale unui singur post de transformare, prevăzut cu două unităţi (transformatoare de putere), dacă aceste sunt alimentate prin căi independente.
În cazul cel mai frecvent al unui singur post de transformare, cu două transformatoare şi bare secţionate cu întreruptor de cuplă, alimentarea de rezervă se poate realiza pentru un singur TG (fig. II.29a) sau pentru cele două TG-uri (fig. II.29b).
 |
| Fig II.29a-b : Scheme de rezervare radiale in surse normale |
• La o secundă după ce toţi parametrii generatorului devin ce programaţi, se comandă deconectarea contactorului de insularizare Kins, şi după încă o secundă, a celui care corespunde sursei principale KN.
• Se comandă apoi conectarea contactorului KG (după 1 secundă).
Succesiunea de oprire este următoarea:
• După 10 minute de la revenirea sursei principale, se recomandă deconectarea Kins.
• După o secundă se comandă KG, iar sarcina se transferă pe sursa principală prin conectarea KN.
• După 10 minute, pe parcursul cărora se realizează răcirea prin mersul în gol al generatorului, se comandă oprirea motorului Diesel.
Pentru a se elimina posibilitatea alimentării simultane prin două surse, se intercondiţionează comanda contactoarelor KN şi KG prin intermediul contactelor auxiliare.
Conectarea întrerupătorului I este posibilă numai dacă KS şi KN sunt deconectaţi.
La revenirea tensiunii sursei principale, pentru o perioadă oarecare de timp, sursa externă şi cea principală debitează energie împreună. Din acest motiv transformatoarele sursei principale şi ale sursei externe trebuie să respecte condiţiile pentru funcţionarea în paralel.
În general, utilizarea unei surse externe nu este o regulă, ci mai curând o excepţie – pe de altă parte, costurile mari ale investiţiei de (250 350) $ / KVA.
Pentru a se aplatiza vârfurile scurte de sarcină între motor şi generator, pe axul comun, se dispune un volant cu un moment de inerţie important.
Curentul de excitaţie al generatorului sincron (care hotăreşte tensiunea la borne) este produs de o maşină excitatrice, fără perii, cu magneţi permanenţi situată pe axul principal. În funcţie de încărcarea generatorului un regulator automat modifică în timp real curentul de excitaţie, respectiv tensiunea de ieşire.
Trimiteți un comentariu