Schema Electrica

A. GENERALITĂŢI

3.1. Măsurile tehnice de protecţie a muncii prezentate în acest capitol se referă la lucrările care se execută în instalaţiile electrice, cu scoatere de sub tensiune, privind realizarea zonei protejate şi în cadrul acesteia, a zonei (zonelor) de lucru.
3.2. Pentru executarea de lucrări potrivit prevederilor prezentului capitol, trebuie scoase de sub tensiune, după caz :
a) instalaţiile sau părţile instalaţiilor la care urmează a se lucra ;
b) instalaţiile învecinate sau părţile instalaţiilor învecinate care se găsesc la o distanţă mai mică decît distanţa limită în aer, la care se pot apropia executanţii, utilajele, materialele sau uneltele necesare, în timpul executării lucrărilor, fără pericol.
Distanţele limită, menţionate mai sus, sînt în funcţie de tensiunea nominală a instalaţiilor ce rămîn sub tensiune şi de felul instalaţiilor.
 In cazul instalaţiilor de înaltă tensiune, cu excepţia liniilor electrice aeriene, distanţele limită sînt:
Tensiunea nominală a instalaţiei, în kV 1—JC 15—2( 35 60 110 220 400 750
Distanţa limită, în m                                         0,7 0,8 0,9 1,1 1,5 2,4 3,7 6,3
In cazul liniilor electrice aeriene de înaltă tensiune, la executarea de lucrări fără urcare pe stîlpi (lucrări la sol pe traseele liniilor) distanţele limită sînt :
Tensiunea nominală a instalaţiei, în kV 1-35 60—110 220 400 750
Distanţa limită, în m                                2 3 4 5 8
In cazul liniilor electrice aeriene de înaltă tensiune, la executarea de lucrări prin urcare pe stîlpi, distanţele limită sînt :
Tensiunea nominală a instalaţiei, în kV 1—35 60—110 220 400 750
Distanţa limită, în in                                         1,5 2 3 5 8
c) instalaţiile sau părţile instalaţiilor care sînt situate la distanţe mai mari decît distanţele limită, dar la care natura lucrărilor impune scoaterea lor de sub tensiune (traversări, paralelisme etc.).
3.3. In cazul instalaţiilor de joasă tensiune (inclusiv a liniilor electrice aeriene), distanţa limită nu se normează, dar este interzisă atingerea directă a părţilor aflate sub tensiune ale acestora.

3.4. In cazul instalaţiilor sau părţilor de instalaţie, avînd izolaţii electrice solide, lichide sau gazoase, acoperite cu ecrane (învelişuri metalice), legate la pămînt (cabluri, bare capsulate, echipamente cu hexafluorură etc.) sau avînd plăci electroizo- lante de separaţie special destinate acestui scop, distanţa limită nu se normează, ecranele legate la pămînt sau plăcile electroizolante putînd fi atinse direct în timpul lucrului.
3.5. în vederea realizării zonei protejate, trebuie luate următoarele măsuri tehnice în ordinea indicată mai jos :
a) întreruperea tensiunii şi separarea vizibilă a instalaţiei sau a părţii de instalaţie, după caz;
b) blocarea în poziţia deschis a dispozitivelor de acţionare ale aparatelor de comutaţie prin care s-a făcut separarea vizibilă şi montarea indicatoarelor de securitate cu caracter de interzicere pe aceste dispozitive ;
c) verificarea lipsei tensiunii ;
d) legarea instalaţiei sau a părţii de instalaţie la pămînt şi în scurtcircuit.
Numai după finalizarea acestor măsuri se va trece la luarea măsurilor tehnice pentru realizarea zonei de lucru.
3.6. în vederea realizării zonei de lucru trebuie luate următoarele măsuri tehnice în ordinea indicată, indiferent de faptul că în zona protejată au fost luate măsurile tehnice menţionate la art. 3.5. :
a) verificarea lipsei tensiunii ;
b) legarea părţii de instalaţie la pămînt şi în scurtcircuit;
c) delimitarea materială a zonei de lucru ;
d) asigurarea împotriva accidentelor de natură neelectrică.
în cazul în care zona de lucru coincide cu zona protejată, măsurile tehnice luate pentru zona protejată constituie simultan şi măsuri tehnice pentru zona de lucru, pentru aceasta din urmă trebuind a se lua în plus măsuri tehnice de delimitare materială şi de asigurare împotriva accidentelor de natură neelectrică.

B. ÎNTRERUPEREA TENSIUNII ŞI SEPARAREA VIZIBILA A INSTALAŢIEI SAU A PĂRŢII DE INSTALAŢIE ELECTRICA

3.7. întreruperea tensiunii se realizează prin manevrarea aparatelor de comutaţie (întreruptoare, separatoare, siguranţe etc.) ce racordează instalaţia sau partea de instalaţie care urmează a fi scoasă de sub tensiune, de restul instalaţiilor rămase sub tensiune.
După întreruperea tensiunii, în cazul în care prin manevrarea aparatelor de comutaţie prin care s-a realizat întreruperea tensiunii nu s-a realizat şi separarea vizibilă, se vor face separările vizibile faţă de toate părţile de unde ar putea să apară tensiune în instalaţia sau partea de instalaţie care urmează a fi scoasă de sub tensiune.
3.8. Separarea vizibilă se realizează prin deschiderea separatoarelor, scoaterea patroanelor siguranţelor fuzibile, debro- şarea întreruptoarelor, dezlegarea cordoanelor la liniile electrice aeriene sau demontarea unor părţi active ale instalaţiei electrice, deconectarea şi blocarea directă a întreruptoarelor de joasă tensiune, dezlegarea conductoarelor de Ia aparataj.
în mod excepţional se admite ca în cazul instalaţiilor de joasă tensiune, cînd partea de instalaţie la care urmează a se lucra este prevăzută numai cu întrcruptor nedebroşabil ca element de comutaţie şi care nu se poate bloca direct, separarea vizibilă să se realizeze prin deconectarea acestui între- ruptor.
în cazul instalaţiilor cu mai multe derivaţii, separarea vizibilă trebuie să se realizeze de la toate sursele de tensiune.
Pentru evitarea tensiunii inverse (din joasă în înaltă tensiune) prin transformatoarele de măsură, acestea se vor separa vizibil şi pe partea de joasă tensiune, după caz, prin de- broşarea întreruptoarelor, scoaterea patroanelor siguranţelor fuzibile sau deconectarea întreruptoarelor nedebroşabile.
3.9. Dacă în zona protejată se includ şi părţi de instalaţie prin care se alimentează motoare electrice care antrenează pompe, ventilatoare, compresoare sau la care sînt racordate generatoare sau compensatoare care nu pot fi separate vizibil, se vor lua următoarele măsuri suplimentare :

a) blocarea dispozitivelor de pornire a motoarelor primare pentru evitarea producerii tensiunii de către generator sau compensator, chiar la viteze reduse ;
b) blocarea căilor de pătrundere a fluidelor în pompe, ventilatoare şi compresoare, pentru evitarea funcţionării în regim de generator a motoarelor ce le antrenează.

C BLOCAREA IN POZIŢIE DESCHIS A DISPOZITIVELOR DE ACŢIONARE A APARATELOR PRIN CARE S-A REALIZAT SEPARAREA VIZIBILĂ A INSTALAŢIEI SAU A PĂRŢII DE INSTALAŢIE ŞI MONTAREA INDICATOARELOR DE SECURITATE CU CARACTER DE INTERZICERE

3.10. Blocarea în poziţie deschis a dispozitivelor de acţionare a aparatelor prin care s-a realizat separarea vizibilă a instalaţiei sau a părţii de instalaţie în care urmează a se lucra (sau blocarea directă a aparatelor, după caz) se realizează prin unul din următoarele procedee :
a) blocarea directă, după caz, prin unul din următoarele procedee :
— blocarea prin lacăte sau mijloace special destinate acestui scop a dispozitivelor de acţionare manuală ale separatoarelor ;
— blocarea pe poziţia „scos" a căruciorului întreruptoru- lui, în cazul celulelor cu întreruptoare debroşabile, fără separatoare. Această blocare constă din închiderea uşii celulei după scoaterea căruciorului. Dacă celula nu este prevăzută cu uşă, căruciorul realizînd el însuşi închiderea celulei cînd în- treruptorul este broşat, după scoaterea căruciorului se va monta pe partea frontală a celulei un paravan mobil sau o bandă roşie;
— montarea unor capace (minere) electroizolante, colorate în roşu, în locul patroanelor siguranţelor fuzibile de joasă tensiune ;
— în cazul instalaţiilor de joasă tensiune, atunci cînd contactele deschise ale separatoarelor sau ale întreruptoarelor

sînt accesibile, se vor monta plăci electroizolante, rezistente clin punct de vedere mecanic, între aceste contacte;
b) blocarea indirectă, după caz, prin unul din următoarele procedee :
— scoaterea patroanelor siguranţelor fuzibile sau deconectarea întreruptorului de pe circuitul de alimentare al motorului care antrenează dispozitivul de acţionare al separatorului, respectiv la joasă tensiune al întreruptorului;
— închiderea robinetului de alimentare cu aer comprimat a dispozitivelor de acţionare pneumatice ale separatoarelor ;
— dezlegarea conductoarelor de la bobinele de acţionare prin comandă de la distanţă a dispozitivelor de acţionare ale separatoarelor, respectiv la joasă tensiune ale întreruptoarelor.
3.11. Pe dispozitivele de acţionare blocate ale separatoarelor şi în punctele în care blocarea aparatelor prin care s-a realizat separarea vizibilă s-a făcut prin celelalte procedee menţionate la art. 3.10, se vor monta indicatoare de securitate avînd inscripţia „NU ÎNCHIDE ! SE LUCREAZĂ» (respectiv „NU DESCHIDE ! SE LUCREAZĂ» în cazul robinetelor de aer comprimat prin care se alimentează dispozitive de acţionare pneumatice).

D. VERIFICAREA LIPSEI TENSIUNII

3.12. Verificarea lipsei tensiunii în vederea legării la pă- mînt şi în scurtcircuit trebuie să se facă la toate fazele instalaţiei, respectiv la toate conductoarele liniei electrice aeriene, inclusiv pe conductorul de nul. în cazul întreruptoarelor, verificarea lipsei tensiunii trebuie să se facă la toate cele şase borne ale acestora.
3.13. Verificarea lipsei tensiunii în instalaţiile de joasă tensiune se face cu ajutorul aparatelor portabile de măsurare a tensiunii sau cu ajutorul indicatoarelor de tensiune de joasă tensiune. In instalaţiile de înaltă tensiune, verificarea se face cu ajutorul indicatoarelor de tensiune, corespunzătoare tensiunii nominale a instalaţiei.
3.14. Verificarea lipsei tensiunii cu indicatoare de tensiune nu este admisă pe timp de precipitaţii atmosferice, în instalaţiile de tip exterior, decît în cazul în care acest lucru este

permis prin instrucţiunile de folosire a indicatoarelor de tensiune respective, elaborate de unităţile producătoare.
3.15. In cazul echipamentelor sau elementelor capsulate sau protejate la care nu se pot utiliza indicatoarele de tensiune, verificarea lipsei tensiunii se va faee potrivit instrucţiunilor furnizorilor echipamentelor sau elementelor respective.
Verificarea lipsei tensiunii în vederea închiderii cuţitelor de legare la pămînt montate pe un stîlp al liniei electrice aeriene se admite a fi înlocuită prin verificarea poziţiei deschis a separatorului prin care s-a realizat separarea vizibilă.
3.16. înaintea verificării lipsei tensiunii se va controla obligatoriu buna funcţionare a indicatorului, prin butonul de control sau prin apropiere de părţile instalaţiei rămase sub tensiune, despre care se ştie cu certitudine că sînt sub tensiune. Este admisă, de asemenea, verificarea bunei funcţionări a indicatorului de tensiune şi prin alte metode sau dispozitive, stabilite în acest scop, prin, instrucţiuni.
în toate instalaţiile, apropierea indicatorului de tensiune de partea instalaţiei la care se face verificarea lipsei tensiunii trebuie să fie lentă, iar atingerea directă se va face în cazul lipsei luminozităţii sau a semnalului sonor al indicatorului.
3.17. Verificarea lipsei tensiunii se execută considerînd că instalaţia este sub tensiune. în acest sens este obligatoriu să se respecte următoarele :
a) se va verifica dacă indicatorul de tensiune corespunde tensiunii nominale a instalaţiei şi dacă este încercat în termen ;
b) persoana care verifică lipsa tensiunii la înaltă tensiune trebuie să folosească mănuşi electroizolante de înaltă tensiune şi cizme electroizolante (la verificarea lipsei tensiunii prin urcare pe stîlpi nu trebuie folosite cizme electroizolante) ;
c) este permisă apropierea persoanei respective faţă de părţile la care se face verificarea lipsei tensiunii numai pînă la opritorul indicatorului de tensiune, fiindu-i interzisă apropierea faţă de restul părţilor aflate sub tensiune la distanţe mai mici decît distanţele limită precizate la art. 3.2. din prezentele norme.

In cazul în care pentru verificarea lipsei tensiunii este necesară deschiderea uşilor celulelor, este interzisă depăşirea, cu vreo parte a corpului, a planului delimitat de acestea.
3.18. Verificarea lipsei tensiunii cu ajutorul aparatelor de măsură portabile sau a indicatoarelor de tensiune este asociată (în sensul prevederilor prezentului capitol) cu montarea scurtcircuitorului sau închiderea cuţitelor de legare la pămînt şi în consecinţă se execută de către personalul specificat la art.
7.25. din prezentele norme.
3.19. In staţiile de transformare de 750 kV, verificarea lipsei tensiunii la această treaptă de tensiune se înlocuieşte prin următoarele măsuri luate cumulat :
a) verificarea realizării separărilor vizibile ;
b) verificarea indicaţiilor asupra lipsei tensiunii date de către aparatele de măsură şl control montate pe panourile aferente,
Verificările de mai sus se vor face independent de către două persoane avînd grupa a IV-a şi. respectiv, a Il-a de autorizare, confruntîndu-şi reciproc observaţiile.
3.20. Pe liniile electrice aeriene de 750 kV, verificarea lipsei tensiunii se înlocuieşte prin constatarea lipsei semnalului sonor dat de avertizoarele fonice de tensiune portabile, această constatare făcîndu-se de către şeful de lucrare şi un membru al formaţiei care urmează să efectueze legarea la pămînt şi în scurtcircuit, independent, confruntîndu-şi reciproc observaţiile.
3.21. Dacă potrivit instrucţiunilor elaborate de unităţile producătoare nu este permisă folosirea indicatoarelor de tensiune în instalaţii de tip exterior pe timp de precipitaţii atmosferice, verificarea lipsei tensiunii se înlocuieşte astfel :
a) în cazul staţiilor de transformare şi a altor instalaţii similare, se va proceda ca în cazul staţiilor de transformare de 750 1b) în cazul liniilor electrice aeriene de înaltă tensiune, cînd separările vizibile s-au realizat pe aceste linii şi nu se află la depărtări mari, se vor verifica separările vizibile de călre şeful formaţiei şi un membru al formaţiei care urmează să efectueze legarea la pămînt şi în scurtcircuit, independent, confruntîndu-şi reciproc observaţiile ;

c) în cazul liniilor electrice aeriene de înaltă tensiune (cu excepţia celor de 750 kV), cînd separările vizibile s-au realizat pe aceste linii, dar se află la depărtări mari, ori s-au realizat în staţii de transformare sau alte instalaţii similare, se admite aruncarea pe conductoarele liniei a unui conductor flexibil din cupru neizolat, avînd secţiunea de plnă la 6 mm2, prevăzut la un capăt cu o greutate şi la celălalt capăt legat, în prealabil, la pămînt în mod similar cu scurtcircuitorul. Acest procedeu nu este admis pe liniile electrice aeriene cu circuite multiple cînd rămîn circuite sub tensiune, pe cele aflate în apropierea altor linii electrice aeriene aflate sub tensiune sau pe liniile electrice aeriene la care tensiunile induse (conform prevederilor capitolului 15, subcapitolul E al prezentelor norme) depăşesc valorile maxime admise.

E. LEGAREA INSTALAŢIEI SAU A PĂRŢII DE INSTALAŢIE LA PAMINT ŞI IN SCURTCIRCUIT

3.22. Legarea la pămînt şi în scurtcircuit se aplică asupra tuturor fazelor instalaţiei sau părţii de instalaţie, precum şi pe conductorul de nul al liniilor electrice aeriene, din zona protejată şi din zona de lucru. Legarea la pămînt şi în scurtcircuit constituie singura măsură sigură de protecţie a personalului împotriva apariţiei accidentale a tensiunii în zona protejată, respectiv în zona de lucru.
înainte de montarea scurtcircuitorului se va verifica dacă acesta este corespunzător pentru locul unde urmează a se monta.
Operaţiile de montare a scurtcircuitorului se vor realiza în următoarea ordine :
a) se leagă la pămînt clema (papucul) scurtcircuitorului;
b) se verifică lipsa tensiunii pe fiecare fază ;
c) se montează clemele scurtcircuitorului pe fiecare fază.
In cazul liniilor electrice aeriene de joasă tensiune, verificarea lipsei tensiunii, respectiv montarea clemelor scurtcircuitorului pe conductorul de nul şi pe fiecare fază, se va face incepînd cu conductorul de nul, cu excepţia cazurilor în caro conductorul de nul este montat la partea superioară a coronamentului.

In cazul liniilor electrice aeriene de 110 — 750 kV, operaţiile de montare a scurtcircuitorului se vor realiza în următoarea ordine :
a) se leagă Ia pămînt clema scurtcircuitorului monopol ar ;
b) se verifică lipsa tensiunii pe o fază a liniei;
c) se montează clema scurtcircuitorului monopolar pe faza respectivă ;
d) operaţiile de mai sus se repetă, în acelaşi mod, pentru celelalte faze.
Demontarea scurtcircuitorului se execută în ordine inversă montării.
In cazul liniilor electrice aeriene de joasă tensiune, chiar dacă acestea sînt scoase de sub tensiune, dacă în cadrul lucrării se secţionează nulul, acestuia i se va asigura, în prealabil, continuitatea prin şuntare directă sau prin legare la pămînt a celor două părţi lîngă secţionare.
3.23. In cazul instalaţiilor prevăzute cu cuţite de legare la pămînt, acestea se vor folosi totdeauna, cinci este posibil, în locul scurtcircuitoarelor. închiderea cuţitelor de legare la pămînt se va face după verificarea lipsei tensiunii.
La închiderea cuţitelor de legare la pămînt montate pe un stîlp al liniei electrice aeriene, personalul manevrant va controla, în prealabil, vizual, integritatea circuitului de legare la priza de pămînt, a dispozitivului de acţionare.
In staţiile de transformare şi (sau) de conexiuni de 220-750 kV se vor prevedea, în faza de proiectare, cuţite de legare la pămînt de ambele părţi ale întreruptoarelor. în staţiile de transformare de 110 kV se recomandă prevederea de cuţite de legare la pămînt, astfel încît să se elimine, pe cît posibil, necesitatea utilizării, în cadrul lucrărilor de exploatare şi reparaţii a scurtcircuitoarelor.
3.24. Legarea la pămînt a clemelor sau papucilor scurtcircuitoarelor în instalaţiile electrice de înaltă tensiune, cu excepţia liniilor electrice aeriene, se face la locurile, respectiv la bornele sau piesele, special prevăzute în acest scop.
în instalaţiile care nu au borne sau piese special prevăzute pentru legarea la pămînt, este admisă legarea clemei scurtcircuitorului Ia banda vizibilă de legare la pămînt a unui element oarecare.

In cazul liniilor electrice aeriene, legarea la pămînt a clemei (papucului) scurtcircuitorului se face, după caz :
a) la un element al stîlpilor metalici;
b) la armătura metalică a stîlpilor de beton, la o bornă special destinată acestui scop, situată la baza stîlpilor, sau, în cazul stîlpilor de beton al liniilor de 110 kV, la consolele metalice ale stîlpilor respectivi;
c) la conductorul de legare la priza de pămînt;
d) la conductorul de nul al liniilor de joasă tensiune, la stîlpii la care acest conductor este legat vizibil la armătura metalică a stîlpilor din beton sau la o priză de pămînt;
e) la o priză creată temporar, prin baterea în pămînt a unui electrod avînd un diametru minim de 25 mm, la o adîn- cime de cel puţin 50 cm ; acest mod de legare la pămînt se foloseşte atunci cînd nu este posibilă legarea la unul din elementele instalaţiei menţionate mai sus.
In toate cazurile, trebuie să se asigure un contact corespunzător la legarea clemei (papucului) scurtcircuitorului la pămînt, nefiind permisă legarea conductorului scurtciruitorului prin răsucire.
3.25. în cazul în care pentru montarea scurtcircuitorului sau pentru descărcarea cu ajutorul acestuia a sarcinii capaci- tive, este necesară deschiderea unei uşi de la îngrădirea permanentă, este interzisă depăşirea către interior a planului uşii cu orice parte a corpului, decît cu prăjina electroizolantă, destinată montării şi demontării scurtcircuitoarelor. Se exceptează situaţiile menţionate la art. 3.2(3. din prezentele norme.
De asemenea, este interzis personalului a se apropia de părţile instalaţiilor neiegate la pămînt şi în scurtcircuit la distanţe mai mici decît cele prevăzute la art. 3.2. In mod excepţional, se admite depăşirea acestor distanţe, în cazul montării scurtcircuitorului din poziţia de pe consola de susţinere a fazei, la liniile electrice aeriene de 110 — 750 kV.
3.2G. Montarea clemelor scurtcircuitorului la fazele instalaţiei trebuie făcută cu ajutorul prăjinii electroizolante, executantul utilizînd mănuşi electroizolante, cizme electroizolante (cu excepţia montării clemelor prin urcare pe stîlp) şi cască de protecţie.

In instalaţiile de interior de înaltă tensiune, de pînâ la 20 kV inclusiv, în locuri stabilite de conducerea unităţii de exploatare, unde nu este posibil să se folosească prăjina elec- troizolantă (din lipsă de spaţiu), precum şi în instalaţiile de joasă tensiune (cu excepţia liniilor electrice aeriene) se admite montarea scurtcircuitorului fără prăjină electroizolantă, dar numai după descărcarea sarcinii capacitive, efectuată cu ajutorul prăjinii electroizolante, executantul utilizînd mănuşi electroizolante, cizme electroizolante, ochelari şi cască de protecţie.
în instalaţiile de joasă tensiune este admisă montarea scurtcircuitorului în condiţiile menţionate mai sus, fără descărcarea sarcinii capacitive.
Clemele scurtcircuitorului trebuie să fie corespunzătoare secţiunii şi profilului fazei pe care se montează. în cazul conductoarelor jumelate, este suficientă montarea clemelor pe cîte unul din conductoarele fazelor.
în instalaţiile de 110—750 kV (cu excepţia liniilor electrice aeriene) în cazul în care nu se poate asigura strîngerea corespunzătoare a clemelor scurtcircuitorului cu ajutorul prăjinii electroizolante, după aplicarea lor cu prăjina electroizo- lantă, verificarea strîngerii se va face manual.
3.27. Legarea la pămînt şi în scurtcircuit a instalaţiei sau a părţii de instalaţie pentru realizarea zonei protejate se face lîngă fiecare punct de separare vizibilă, la o distanţă faţă de punctul de separare vizibilă suficientă pentru a asigura montarea fără pericol a scurtcircuitorului. Se exceptează de la această regulă generală următoarele situaţii:
a) în cazul barelor colectoare din staţii de transformare şi (sau) de conexiuni şi puncte de alimentare, se admite să se monteze scurtcircuitoare numai lingă o parte din punctele de separare vizibilă, astfel îneît să existe cel puţin două scurtcircuitoare pentru zona protejată (de regulă la celulele cuplelor sau ale transformatoarelor de tensiune), cu excepţia barelor cu o lungime mai mică de 10 m, unde se poate monta un singur scurteircuitor.
De asemenea, în cazul separatoarelor ce cuplează două linii electrice aeriene, în apropierea staţiilor de transformare,

se admite să nu se monteze scurteircuitor lângă aceste puncte de separare vizibilă, linia respectivă urrriînd a fi legată la pă- mînt îşi în scurtcircuit în staţia de transformare ;
b) în cazul liniilor electrice aeriene (inclusiv a celor care cuprind-şi porţiuni de cabluri), avînd configuraţii speciale (la care separările vizibile sînt, numeroase, aflate la depărtări mari sau în locuri greu accesibile), pentru reducerea distanţelor de transport sau a timpilor de Intervenţie la lucrări de exploatare şl reparaţii, se admite restrângerea zonei protejate la porţiunea de linie Ia care se lucrează, n em ai veri f icî ndu-se aceste separări vizibile şi neexecuftndu-se legări la pâmlnt şi în scurtcircuit lingă ete. In această situaţie, zona protejată restrînsă se încadrează cu cîte două scurtcircuit oare montate în paralel spre separările vizibile neverificate, avînd fiecare secţiunea necesară pentru zona protejată conform prevederilor art. 2.30.
3.28. Legarea la pămînt şi în scurtcircuit a părţii de instalaţie pentru realizarea zonei de lucru, se face spre toate părţile de unde ar putea să apară tensiune (surse, traversări sau paralelisme cu linii aeriene aflate sub tensiune etc.).
In punctele zonei protejate care constituie limită de zone de lucru, încredinţate unor formaţii de lucru diferite, este obligatorie legarea la pămînt şi in scurtcircuit în aceste puncte pentru fiecare zonă de lucru. Este admisă efectuarea în aceste puncte a unei singure legări la pămînt şi în scurtcircuit, dacă scurteircuiţorul se montează şi se demontează de către personalul care a realizat zona protejată.
în zona de lucru partea de instalaţie Ia care se lucrează trebuie să fie permanent legată la pămînt şi în scurtcircuit (cu excepţia timpului în care se fac măsurări sau probe PRAM).

F. DELIMITAREA MATERIALA A ZONEI DE LUCRU

3.29. Delimitarea materială a zonei de lucru se execută prin. îngrădiri provizorii mobile, care să evidenţieze clar zona de lucru. îngrădirile provizorii mobile se vor fixa sigur, pentru a nu cădea peste părţile aflate sub tensiune ale instalaţiei. Pe îngrădirile provizorii mobile se vor monta indicatoare de
Norme de proiecţia jrnmcU
(55

securitate cu scopul de a preveni asupra pericolului de acei- ' dentare, atît membrii formaţiei de lucru, cit şi persoanele « care ar putea pătrunde în zona de lucru.
Nu este necesară delimitarea materială a zonei de lucru în cazul posturilor de transformare montate pe stîlpi, iar în cazul liniilor electrice aeriene delimitarea materială a zonei de lucru se va face conform prevederilor de la art. 15.19. b.
3.30. îngrădirile provizorii mobile se vor monta faţă de părţile rămase sub tensiune la o distanţă egală sau mai mare decît cele prevăzute la art, 3.2. Dacă aceste distanţe nu pot fi respectate, părţile instalaţiilor situate la distanţe mai mici vor fi scoase de sub tensiune.
In mod excepţional, dacă părţile instalaţiilor respective nu pot fi scoase de sub tensiune (din motive întemeiate) se admite montarea îngrădirilor provizorii mobile din plăci elec- troizolante, la distanţe mai mici decît cele menţionate, chiar în atingere directă cu părţile aflate sub tensiune, în următoarele condiţii :
a) tensiunea nominală a instalaţiei să fie de cel mult 20 kV ;
b) părţile instalaţiei să fie situate în interior, iar în cazul în care sînt situate în exterior, montarea şi demontarea să se facă pe timp uscat şi fără vînt;
c) montarea şi demontarea să se facă de către două persoane, una din ele supraveghind pe cealaltă ;
d) persoana care montează plăcile electroizolante să folosească mănuşi electroizolante de înaltă tensiune, cizme electroizolante, cască de protecţie, prăjină electroizolantă sau cleşte electroizolant, sau fără acestea din urmă, dacă plăcile electroizolante sînt executate constructiv corespunzător pentru a se putea monta fără prăjină electroizolantă sau cleşte electroizolant.
în cazul în care nu se pot monta plăci electroizolante conform prevederilor alineatului precedent, unitatea de exploatare va analiza şi va stabili modul de lucru în aceste situaţii, în condiţii de securitate.

G. MASURI TEHNICE DE PROTECŢIE A MUNCII INZONA DE LUCRU PENTRU EVITAREA ACCIDENTELOR DE NATURA NEELECTRICA

3.31. Aceste măsuri au rolul de a evita accidentarea de natură neelectrică a membrilor formaţiei de lucru şi a persoanelor străine care ar putea pătrunde în zona de lucru, ele luîndu-se conform normelor specifice, pe genuri de lucrări şi instalaţii, prevăzute în prezentele norme (detensionarea resorturilor dispozitivelor de acţionare cu resorturi în cazul lucrărilor la întreruptoare, scoaterea de sub presiune a uleiului din circuitul de comandă, cînd se lucrează la elementele în mişcare a dispozitivului de acţionare MOP, aşezarea podeţelor peste şanţuri la lucrări de cabluri, consolidarea pereţilor la gropile de fundaţii, consolidarea stîlpilor din lemn cu grad de putrezire depăşit etc.).
3.32. Pentru evitarea accidentelor de circulaţie (cînd este cazul), zona de lucru va fi marcată cu indicatoare sau îngrădiri speciale, respectînd regulile de circulaţie.

SCHEME DE CONEXIUNI FOLOSITE LA STAŢIILE ELECTRICE

CRITERII GENERALE TEHNICE ŞI ECONOMICE
PENTRU ALEGEREA SCHEMELOR DE CONEXIUNI

Schemele electrice de conexiuni ale instalaţiilor primare din .staţiile ‘electrice constituie elementul caracteristic cel mai important al unei astfel de instalaţii. Tendinţa de a se realiza instalaţii cit mai bine adaptate scopului pentru care au fost create şi mijloacele disponibile au condus la apariţia unui număr marc de tipuri .şi variante de scheme electrice de conexiuni, determinate de condiţii din ce în ce mai complexe şi variate în care este pusă să funcţioneze o staţie electrică. Acest proces de diversificare a antrenat în acelaşi timp dificultăţi crescîndo în determinarea soluţiei optime, a celei mai indicate scheme de conexiuni pentru o anumită staţie. Astfel, la alegerea unei scheme de conexiuni a unei staţii electrice este necesar să se aibă în vedere, în afară de caracteristicile specifice ale instalaţiei analizate, şi o serie de criterii care pot să influenţeze structura schemei. în acest scop se ţine seamă de fl] :
— Condiţiile de funcţionare ale sistemului energetic in punctul respectiv, care se referă la tensiunile necesare, circulaţiile de curenţi în diverse regimuri, puterile şi curenţii de scurtcircuit, necesităţile de secţionare pentru izolarea anumitor consumatori, condiţiile legate de comportarea în timpul avariilor, posibilităţile de extindere (elasticitatea în timp), prevederea de instalaţii de reglaj etc.
— Caracteristicile consumatorilor alimentaţi, referitoare la siguranţa în funcţionare a acestor consumatori, respectiv la exigenţa necesară cu privire la frecvenţa şi durata întreruperilor. De asemenea, consumatorii


pot influenţa alegerea schemei de conexiuni prin anumite caracteristici funcţionale specifice, ca de exemplu necesitatea atenuării efectelor unor şocuri de putere activă sau reactivă, a unor regimuri deformante, a disi- inetriilor de curent etc.
— Caracteristicile echipamentului, respectiv calitatea echipamentului, pot influenţa structural schema de conexiuni. în mod deosebit siguranţa în funcţionare a întrcruptoarclor, a transformatoarelor şi auto- I ransformatoarelor utilizate influenţează asupra tipului de schemă folosit.
— Condiţiile de exploatare, care se referă la amplasarea pe teren (forma şi dimensiunile terenului) şi la claritatea schemei pe care trebuie să o ofere personalului de exploatare.
— Criteriul economicităţii, care este introdus prin intermediul unui indicator tip de eficienţă economică, cel al cheltuielilor anuale minime de calcul. în acest fel, se ţine seamă atit de cheltuielile anuale datorate rcviziilor-reparaţiilor, retribuţiilor, consumului propriu tehnologic, pierderilor de energie, costul energiei nelivrate datorită întreruperilor planificate sau accidentale (daune de continuitate), penalizările pentru abaterile de la valorile nominale ale parametrilor de calitate a energiei electrice (daune de calitate), cit şi de investiţiile efectuate şi termenul normat de recuperare a investiţiei.
Soluţia optimă reprezintă deci compromisul între volumul investi- 1 iilor, cheltuielile anuale şi daunele medii probabile.

PRINCIPALELE SCHEME ELECTRICE DE CONEXIUNI FOLOSITE

SCHEME CE BARE COLECTOARE SIMPLE

Schemele de conexiuni ale staţiilor electrice, cuprind in categoria aparatelor de comutaţie în principal întreruptoarc, separatoare, separatoare de sarcină, siguranţe fuzibile. Bara colectoare apare ca un nod electric dilatat şi, fiind dispusă transversal pe direcţia circuitelor aferente de linie, transformator etc., permite exploatarea comodă a staţiei.
Denumirea este legată de faptul că aici se colectează energia de la circuitele de injecţie (bunăoară transformatoarele 1\ şi T2), redistribu- indu-se apoi de exemplu pe linii, ca în fig. 2.1.1.

Separatoarele au rolul de a izola întreruptorul după ce acesta a fost deschis, în vederea reviziilor, reparaţiilor. Separatoarele de legare la pămînt se închid atunci cînd linia urmează să fie scoasă în revizie, reparaţie. Deoarece normele de tehnica securităţii şi protecţiei personalului prevăd scurtcircuitarea căilor de acces ale tensiunii în punctul de lucru, la tensiuni foarte înalte se preferă folosirea cuţitelor de legare la pămînt ale separatoarelor în loc de scurtcircuitoarele mobile ancombrante. înacest fel întreruptorul poate apare încadrat de două cuţite de legare la pămînt, ca în cazul circuitului liniei Lv De obicei, prin deschiderea lui IT, transformatorul nu rămîne sub tensiune ci se deconectează şi din partea opusă staţiei în discuţie. în acest fel nu mai este necesară prevederea unui separator între IT şi transformator.
In cazul liniilor electrice, situaţia este întrucîtva diferită; deoarece se poate primi tensiune de la capătul opus sau chiar după ce s-a deconectat de la capătul opus, linia poate rămîne încărcată capacitiv ori poate f'i atinsă de trăznet, este necesară prevederea separatorului de linie SL.
Dacă linia urmează să fie scoasă în revizie/reparaţie, atunci se face cunoscută telefonic accasLă intenţie, personalului de la dispecer pentru coordonarea manevrei cu staţia de la celălalt capăt al liniei, unde de asemenea se vor face aceleaşi manevre.
La retragerea din exploatare a unei linii, după deconectarea între- ruptorului, ordinea de manevrare SJSb nu este întîinplătoare. în eventualitatea puţin probabilă, dar posibilă, ca întreruptorul să nu fie acţionat efectiv, deşi se indică efectuarea manevrei de către dispozitivele de semnalizare, se preferă distrugerea separatorului SL şi nu a lui Sb.
Deteriorarea lui Sb ar putea scoate din funcţiune staţia un timp mai îndelungat, toate circuitele racordate la bară, fără excepţie, ră- mînînd ncalimentate. în schimb deteriorarea lui SL scoate din funcţiune cel mai probabil doar circuitul pe carc-1 echipează.

SECŢIONAREA BARELOR COLECTOARE

Secţionarea longitudinală a barei colectoare în două secţii de bare colectoare (SBC 1, 2) se face cu unul, cu două separatoare sau cu o cuplă longitudinală funcţie de gradul de elasticitate dorit, fig. 2.1.2 a, b, c.
Revizia secţiilor de bare se face pe rînd prin deconectarea prealabilă a circuitelor aferente secţiei respective şi a separatorului SCL Î doar revizia separatorului SCL implică scoaterea din funcţionare a întregii 
Iiar'c colectoare, Iig. 2.1. 2 a. Aceasta se poate remedia prin inserierea a două separatoare de cuplă longitudinală ca în fig. 2.1.2 b, cînd revizia miei secţii de bare se extinde şi la separatorul de cuplă alăturat, celălalt separator de cuplă fiind deschis. Secţionarea longitudinală cu sepa-

Fig. 2.1.2. Secţionarea longitudinală a barei colectoare :
a — printr-un separator ;b — prin două separatoare ; c — prin cuplă longiludinnlă.

ratoare realizează totuşi un grad de elasticitate modest, caracterizat prin aceea că orice, defect pc una din secţiile de bare conduce la declan- şarea întregii staţii, funcţionarea secţiei neavariate fiind reluată după izolarea secţiei defecte prin deschiderea cuplei.
Prezenţa întreruptorului de cuplă longitudinală oferă elasticitate porită. In regimul de funcţionare de cuplă închisă, varianta (1) în iig. 2.1.2 c. apare evident avantajul că în cazul unui defect pe una din secţii cealaltă secţie de bare îşi continuă neîntreruptă funcţionarea prin declanşarea întreruptorului cuplei.
în regimul de funcţionare cu cupla normal deschisă, pentru limita- iea curenţilor de scurtcircuit, varianta (2), staţia este în general alimentată de la două surse diferite, fie acestea transformatoarele Tl şi T2, iar acţionarea întreruptorului cuplei este supravegheată de automati- irea AAR (anclanşarea automată a rezervei) ; astfel, cu ocazia defec- I ii fii unui transformator, întreruptorul său deconectează şi după o ••curta pauză de timp în care secţia de bare aferentă rămîne nealimen- Ială, anclanşează întreruptorul cuplei longitudinale şi secţia întreruptă csl.e realimentată de la transformatorul rămas, care preia toată sarcina • laţiei. Anterior, cupla era în rezervă caldă avînd separatoarele închise.
Uneori, din motive de limitare a plafonului curenţilor de scurtcircuit pe bară, cupla include şi un reactor (varianta 3, fig. 2.1.2 c).
în sfîrşit, în cazuri rare cînd se doreşte o elasticitate şi o siguranţă sporită a circuitului de cuplă, se înseriază două întreruptoare (varianta 4, fig. 2.1.2 c).
Această schemă electrică de conexiuni, cu bara secţionată longitudinal, a căpătat o largă răspîndire mai ales la fi —20 kV. Bara, executată de obicei din bară sau ţeava de aluminiu, contribuie şi mai mult la redu- cerea cheltuiclilor de întreţinere ale staţiei electrice.

2.1.2.3. SCHEME CU O BARĂ COLECTOARE ŞI O BARĂ DE OCOLIRE. (TRANSFER)

Introducere^ barei de ocolire şi a circuitului de cuplă de ocolire se face pentru a înlătura dezavantajul schemelor de comutaţie cu bare colectoare, simple, de a întrerupe alimentarea consumatorilor pe perioada lucrărilor de întreţinere.
în fig. 2.1.3 se prezintă schema de conexiune a unei astfel de staţii. Se oferă posibilitatea scoaterii in revizie-reparaţie a oricărui întrerup- tor din instalaţie fără sacrificarea continuităţii în alimentare, prin în- serierea cuplei de ocolire. Astfel pentru linia L3 de exemplu, se creează o a doua calc de alimentare „ocolită", desenată punctat în fig. 2-1.3, prin închiderea cuplei şi separatorului de ocolire aferent liniei, S0CL,-

Fig. 2.1.3. Schema principială a unei staţii cu un sistem de bare colectoare şi bară de ocolire (transfer).

întreruptorul IL> urmează să fie scos in revizie-reparaţie, locul, lui fiind luat acum dc Ico-
Testarea pasageră* cu ICo a barei de ocolire, impusă de ordinea manevrelor, în cazul în care L3 este deja în funcţiune pare o manevră complicată inutil. Ea este însă necesară pentru încercarea cu tensiune a barei de ocolire. Bara de ocolire se mai numeşte şi bară de transfer.
Ocolirea tuturor circuitelor nu este necesară. în fig. 2.1.3 s-a arătat ca transformatoarele cu trei înfăşurări nu au fost racordate la bara de ocolire, ele puţind să asigure alimentarea consumatorilor şi deci pu- lind fi retrase din exploatare.
*k

2.1.2.4. SCHEMEJCU DUBLU SISTEM DE BABE COLECTOARE .ŞI UN ÎNTRERUPTOR PE CIRCUIT

Este schema care a căpătat o largă răspîudire în instalaţiile de comu- i a ţie electroenergetică de unde se alimentează consumatori mai impor- i a TI ţi. în comparaţie cu schema cu sistem simplu de bare, schema cu duhlii sistem de bare colectoare oferă un grad de elasticitate sporită prin posibilitatea racordării circuitelor aferente la oricare din cele două noimi electrice (bare colectoare).
Fiecare circuit se racordează la sistemul dublu de bare colectoare prin intermediul întreruptorului şi a două separatoare de bare, fig. 2.1.4.
Există două variante ale schemei cu bare 'duble, funcţie de amploarea pe teren. în prima variantă (fig. 2.1.4), staţia realizată ocupă mai mult teren, iar prin exLindere staţia îşi măreşte repede dimensiunea

Fig. 2.1.4. Schema unei staţii cu dublu sistem de bare şi plecări într-o singură direcţie.

paralelă'cu BC. în varianta din fig. 2.1.5, terenul este bine ocupat, cu condiţia să existe plecări in ambele direcţii. Staţia este compactă. Schema oferă două posibilităţi de funcţionare în regim normal:
1) Toate circuitele se racordează la un singur sistem de bare (sistemul de bare de lucru) al doilea sistem fiind liber, in rezervă caldă, men- i mut sub tensiune prin intermediul circuitului de cuplă transversală CT.
2) Instalaţia funcţionează,-de regulă, cu consumatorii şi sursele repartizate pe cele două sisteme de bare colectoare cu cupla transversală închisă sau deschisă.
Rolurile cuplei transversale pot fi prezentate sub o formă condensată, astfel:
— permite trecerea circuitelor de pe un sistem de bare colectoare pe altul fără întreruperea circuitului respectiv ;

Fig. 2.1.5. Schema unei staţii cu dublu sistem de bare şi plecări în ambele direcţii.

— serveşte, pentru controlul integrităţii sistemelor de bare colectoare după revizia acestora-;
— se poate substitui oricărui întreruptor din instalaţie care este defect sau urmează a fi scos în revizie.
a) Trecerea unui circuit de pe o bard pe alta se face conform exemplificării de mai jos pentru cazul liniei LL racordate la bara colectoare BCj, din fig. 2.1.4.
Manevra de schimbare a barei colectoare cu menţinerea funcţionării continue implică trei etape, şi anume;.
1) închiderea cuplei şi deci punerea în paralel a celor două sisteme de bare cu controlul prealabil al sincronismului;
2) comutarea separatoarelor de bară ;
3) revenirea la funcţionarea cu cupla deschisă. Pentru a evita manevrarea separatoarelor sub curent numai pe timpul scurt al etapei a doua, se deconectează protecţia cuplei transversale.
Experienţa exploatării staţiilor cu scheme de conexiuni mai dezvoltate a relevat oportunitatea introducerii unor blocaje pentru a evita manevrarea greşită a separatoarelor.
b) Controlul integrităţii barelor colectoare se face de regulă la terminarea reviziei. Orice scurtcircuit pe această bară duce la deconectarea in~
.lantanec a întreruptorului cuplei (acţionat de protecţia sa prin relee care au fost expres reglate să funcţioneze fără reţinere de timp), indicînd că revizia trebuie reluată şi remediate eventualele defecţiuni. în cazul in care cupla nu declanşează înseamnă că este asigurată integritatea liarei colectoare şi se poate conta pe ea’pentru manevre.
c) înlocuirea unui înlreruptor defect sau care urmează a fi scos în revizie poate fi făcută cu ajutorul circuitului de cuplă transversală prin două întreruperi în funcţionare, relativ de scurtă durată, în care caz celula în cauză se racordează singură la un sistem de bare.
Fie schema simplă din fig. 2.1.6.

2.1.6

Se presupune că s-a defectat între- ruptorul 7, al liniei Lu prin el trece sarcina liniei dar el nu mai poate realiza operaţia de întrerupere a circuitului. Pentru repararea şi înlocuirea sa cu întreruptorul cuplei pe perioada reparaţiei, se procedează astfel:
Sc degajează complet un sistem de bare colectoare, de exemplu Su trecînd toate circuitele pe celălalt sistem de bare S«, cu excepţia circui- i ului în cauză. Cupla transversală rămîaînd închisă rezultă că s-a înse- riat cu circuitul cu înlreruptor defect, manevra fiind făcută cu menţinerea continuităţii în alimentare. Toate funcţiunile întreruptorului defect au fost preluate do întreruptorul de cuplă. Se poate deschide circuitul sau se poate funcţiona aşa pînă ce dispecerul aprobă scoaterea în reparaţie a întreruptorului defect.
Pentru scoaterea în reparaţie, se deschide cupla şi se. separă întrerup- lorul defect prin desfacerea legăturilor c şi refacerea legăturilor a, b. Sc reia funcţionarea normală a staţiei.

2.1.2.5. SCHEME CU BARE COLECTOARE DUBLE ŞI BARĂ DE OCOLIRE (TRAN SFER)

Introducerea barei de ocolire (transfer) nu se. justifică decît pentru staţii importante care vehiculează mari cantităţi de energie pe mai multe linii.
Presupunînd că se doreşte scoaterea în revizie a întreruptorului /, al circuitului de linie racordat de exemplu la sistemul de bare S., se
creează o a doua cale de alimentare în paralel a circuitului respectiv prin cupla de ocolire, fig. 2.1.7.
întreruplorul cuplei este echipat cu aceeaşi protecţie ca şi întrerup- torul liniei pe care l-a ocolit.
Schema de comutaţie, aşa Cum este prezentată în fig. 2.1.7, cu ambele tipuri de cuple, se referă în general la staţii întinse, cu multe circuite.

Pentru staţii cu mai puţine circuite există scheme mai simple şi mai ieftine care pot îndeplini — perind —cu un singur întreruptor, rolurile ambelor cuple, transversală şi de ocolire.
a) Cupla combinată poate realiza atît configuraţia de cuplă transversală (S2, S3, şi I închise, Sx deschis), cît; şi de cuplă de ocolire (S'4 deschis). Dezavantajul constă în imposibilitatea folosirii simultane a celor două cuple, fig. 2.1.8 a.

b) Cupla combinată simplificată economiseşte un separator faţă de cupla combinată (fig. 2.1.8 b), cumulînd însă dezavantajul de a nu ocoli decît circuitele racordate la unul din sistemele de bare (SBC, în cazul figurii). Ocolirea şi a circuitelor racordate la SDCa implică trecerea lor prealabilă pe SBC, folosind la cuplă mai înLii configuraţie transversală şi apoi cca de ocolire.
c) Schema cu separatoare de ocolire, reţine doar cupla transversală, ocolirea avînd loc cu ajutorul acesteia şi al unui separator de. ocolire. Este suprimată bara de ocolire propriu-zisă, locul acesteia luîndu-1 chiar o bară colectoare (SBCa în cazul fig. 2.1.9).

 O asemenea schemă este deosebit de economică. Schema prezintă însă dezavantajul că poate folosi cupla doar pentru o singură operaţie ; pe^impul înlocuirii unui 


Fig. 2.1.10. Secţionarea longitudinală a barelor colectoare

La aprecierea calităţii numărătoarelor de frecvenţă contează în mare măsură frecvenţa maximă de lucru. Se pare că limita superioară a domeniului de măsurare constituie cartea de vizită a numărătoarelor de frecvenţă. Prin aceasta însă, se subapreciază însemnătatea operaţiilor de măsurare în domeniul inferior al frecvenţelor; în special „electroniştii audio" sunt cei mai dezavantajaţi. Aici este util un montaj multiplicator PLL (Phase Locked Loop = buclă cucalare pe fază); el serveşte ca aparat conectat în amonte pentru un numărător de frecvenţă obişnuit. Se pot măsura astfel frecvenţe în domeniul 30 Hz ... 10 kHz (adică cea mai importantă parte a frecvenţelor audio), cu o precizie de 0,1 Hz la un timp de măsură de 0,1 s.
Fig. 1 prezintă schema bloc a multiplicatorului de frecvenţă, iar fig. 2 prezintă montajul complet. Din schema bloc a montajului se poate recunoaşte că la baza sa se află proiectul unui sintetizator PLL. Ca multiplicator este introdus un PLL care este astfel dimensionat, încât frecvenţa la ieşire a oscilatorului comandat în tensiune VCO este de 100 de ori mai mare decât frecvenţa la intrare. Semnalul VCO este împărţit la 100 şi comparat cu semnalul de intrare, într-un comparator de fază. O eventuală diferenţă de fază apare (după un filtru trece-jos) ca semnal de tensiune continuă la intrarea VCO, astfel încât această frecvenţă se autoreglează corespunzător. Cu aceasta, frecvenţa semnalului de ieşire VCO este de 100 de ori mai mare decât frecvenţa semnalului de intrare. Acest semnal serveşte ca semnal de măsură pentru următorul numărător.
Deoarece montajul este construit în întregime din circuite integrate, schema montajului apare doar puţin mai complicată decât schema bloc. Ca amplificator de intrare serveşte comparatorul 3302 (IC1). Comparatorul de fază şi VCO se găsesc într-un singur circuit integrat de tipul 4046 (IC2). Două divizoare de tensiune de tipul 74LS90 (IC3 şi IC4) şi două porţi NAND (74LS00) completează montajul.
Cu ajutorul comutatorului S1 se alege între cele două domenii de măsurare: 30 Hz ... 300 Hz şi 200 Hz ... 10 kHz. Sensibilitatea la intrare este de circa 25 mV, tensiunea la ieşire măsoară 4,5 V. Curentul absorbit de montaj este de circa 30 mA, astfel încât poate fi utilizat orice stabilizator integrat de tensiune de 5 V, din comerţ.
(H. Rol)

Există un mare număr de aparate pentru efecte sonore adaptate la chitara electrică. Astfel, în dotarea chitariştilor rock există aproape întotdeauna un „schimbător de octave" care lucrează ca dublor de frecvenţă la piesele mo- nofonice. Amplificatorul transpune sunetele chitarei cu o octavă mai sus.
Frecvenţele pot fi dublate prin redresarea bialternanţă, aşa cum se găseşte ea la alimentarea celor mai multe montaje electronice. De această posibilitate s-a făcut uz în cazul de faţă. Puntea cu diode D1 ... D4 se găseşte în ramura de reacţie negativă a amplificatorului operaţional IC2, astfel încât liniile caracteristice neliniare ale diodelor nu influenţează dezavantajos semnalul. IC1 amplifică în prealabil semnalul provenit de la chitară. Amplificarea sa se reglează cu P1 în aşa fel încât să nu apară nici o limitare a semnalului. Cu P2 se reglează amplitudinea la ieşire, cel mai bine la aceeaşi mărime cu amplitudinea la intrare. S1 este comutatorul de by-pass; cu el efectul poate fi întrerupt.
Deoarece „schimbătorul de octave" nu numai că dublează frecvenţa, ci modifică şi forma oscilaţiei, sunetele redate de chitară sunt ceva mai ascuţite decât cele normale. O chitară bas capătă aproximativ acelaşi sunet ca şi chitara (electrică) obişnuită.

dublor de frcventa chitara

Deoarece circuitele integrate monolitice PLL (Phase Locked Loop - circuit cu calare pe fază) sunt încă scumpe, s-a căutat o alternativă favorabilă ca preţ, fără a se utiliza un număr prea mare de elemente constructive. S-a dorit numai ca această alternativă să fie potrivită pentru un anume scop.
S-a realizat un oscilator comandat în curent (CCO) cu două porţi MOS-NAND. Prin aceasta, o poartă pentru comparatorul de fază şi una pentru amplificarea semnalului au rămas neutilizate. Puterea montajului realizat este surprinzător de mare.
Caracteristicile montajului sunt următoarele:
Domeniul de frecventă (cu P2 reglabil): circa 25 ... 800 kHz.
Maxima ridicare a frecvenţei demodulabile: circa 20% din frecvenţa oscilatorului.
Tensiunea de ieşire la f0= 500 kHz; f = 30 kHz şi fm = 1 kHz : 45 mVw-
Atenuarea AM la 30% AM > 40 dB.
Sensibilitatea ia intrare: mai bună decât 2 mV/50a
Aceste valori sunt valabile pentru o tensiune de alimentare de 6 V, curentul absorbit fiind de circa 0,6 mA.
Montajul poate fi optimizat şi în alţ mod: circuitele de tip 4011 se deosebesc enorm între ele, în funcţie de fabricant. Cu cât caracteristica de transmisie a porţii variază mai abrupt şi cu cât este mai redusă sincronizarea între porţi, cu atât este mai ridicată sensibilitatea montajului PLL. De aceea se vor căuta exemplare care realizează următoarele valori:
Domeniul de frecvenţă: 12,5 ... 500 kHz.

20 Mar 2015

MC34161

Utilizand aceasta schema electronica poate fi realizat un convertor de tensiune foarte simplu, ce va produce o tensiune de iesire, de aproximativ 5V. Convertorul de tensiune este contruit utilizand circuitul integrat MC34161, fabricat de Motorola, si permite o tensiune de intrare cuprinsa intre 9.5V si 24V. Deoarece acest convertor de tensiune, lucreaza in comutatie, nu disipa caldura aproape deloc. Curentul maxim de regim permanent este de 250 mA, desi poate face fata unor varfuri de pana la 750 mA.
Comparatorul intern de la pinul 2 al lui IC1 este conectat la iesirea convertorului prin divizorul de tensiune R4-R5, pentru a supraveghea tensiunea de iesire. Cel de-al doilea comparator (pinul 3) este utilizat in circuitul oscilator si conectat la pinul 6 direct, si la pinul 5 prin intermediul lui R3-C3.
In momentul conectarii alimentarii, iesirea convertorului, si astfel tensiunea pe pinul 2, este 0( oscilatorul functioneaza normal). Tranzistorul T1 incarca condensatorul C5 prin L1. Cand T1 este blocat, L1 asigura o alimentare cu energie pentru C5, prin D1. Cand tensiunea la bornele lui C5 a atins un nivel suficient de ridicat, comparatorul de la pinul 2 isi schimba starea. Oscilatorul este comandat in blocare pe pinul 6, astfel ca T1 se va bloca din nou.

Acesta este un amplificator de 1W cu un design foarte bunsi care poate fi folosit cu succes pentru a amplifica un semnal in ganda FM intre 88-108MHz.
Amplificatorul este foarte senzitiv atunci cand folositi tranzistori buni ,oscilatoare si bobine.
Are un factor de amplificare intre 9 si 12 dB.
Daca aveti o sursa de alimentare de 12V atunci folositi tranzistori ca:2N4427, KT920A, KT934A, KT904, BLX65, 2SC1970, BLY87
Pentru tensiuni de alimentare intre 18-24 V atunci va trebuii sa folositi tranzistori ca :2N3866, 2N3553, KT922A, BLY91, BLX92A.
Puteti sa folositi 2N2219 si la 12 V tensiune de alimentare dar in acest caz veti avea la iesire o putere de maxin 0,4W.

Calibrarea amplificatorului:

Nu conectati nici o sursa de RF,aplicati doar tensiune de la sursa si masurati tensiunea in punctul 1.
Ajustati R3 pana vand voltmetrul indica 0.7V.
Inlocuiti antena cu 2 rezistente in paralel ( 2 x 100 Ω 0.5W)
Acum conectati sursa de semnal care trebuie amplificata.
Ajustati incet C1 pana cand obtineti cel mai mare voltaj la iesire.
Dupa ce reusiti ajustati R3 din nou pantru a obtine iarasi 0,7V.
Acum acustati C5 si C6 pentru a obtine iar voltajul maxim la iesire(undeva intre 12-18V)

Lista de componente:

R1 = 100Ω
R2 = 2.2KΩ at 12V and 4.7kΩ at 24V
R3 = 10KΩ
R4 = 100Ω
C1 = C5 = C6 = 10 – 60pF
C2 = C4 = 1nF
C3 = 10uF
D1 = 1N4148
L1 = 20 ture0.2mm cupru emailat in jurul lui R4
L2 = 7 ture de 0.8mm cupru emailat cu 6mm diametru in aer
L3 = 4 ture 0.8mm Cupru emailat cu diametrul de 7 mm in aer.
T1 = 2N4427, KT920A, KT934A, KT904, BLX65, 2SC1970, BLY87 la 12V
T1 = 2N3866, 2N3553, KT922A, BLY91, BLX92A la 24V