STABILIZATOR DE TENSIUNE CU PROTECŢIE DUBLĂ LA SUPRASARCINĂ

în stabilizatorul din figura 1.15, tiristorul S, este utilizat în ambele sisteme de protecţie: electronic şi electromagnetic. Circuitul de protecţie electronică se declanşează atunci când curentul de sarcină creează pe rezistorul R4 o cădere de tensiune suficientă pentru deschiderea tiristorului, adică atunci când diferenţa tensiunilor dintre electrodul de comandă şi catodul tiristorului atinge valoarea de aproximativ 1 V. Impulsul negativ de tensiune care apare în această situaţie se aplică prin dioda D3 bazei tranzistorului Tv blo- cându-l. în consecinţă, se blochează şi tranzistorul T2. în acelaşi timp, dioda D3 protejează baza tranzistorului T, la tensiunea pozitivă din circuitul anodic al tiristorului.
Totuşi, sistemul de protecţie electronic nu asigură complet tranzistorul T2 faţă de pericolul străpungerii termice de către curentul rezidual, mai ales dacă tranzistorul s-a încălzit în procesul de funcţionare sau dacă nu am folosit de mult timp butonul Br
Sistemul electromagnetic de protecţie serveşte la prevenirea străpungerii termice a tranzistorului T2 şi declanşează, la câteva milisecunde (în funcţie de releul electromagnetic K, utilizat) după deschiderea tiristorului Sv Releul K1 cuplează exact în momentul în care se deschide tiristorul Sr Contactele sale K1.1 conectează (prin rezistorul R5) baza tranzistorului T2 la conductorul de semn minus al sursei de alimentare, iar contactele K1.2 cuplează LED-ul Lv care semnalizează faptul că protecţia a acţionat.
După înlăturarea cauzei suprasarcinii (sau a scurtcircuitului din circuitele de sarcină) este suficient să se apese pentru scurt timp butonul B<, pentru ca regimul precedent de funcţionare al butonului de alimentare să se restabilească, fără a deconecta dispozitivul de la reţea. La intrarea stabilizatorului se aplică de la redresor o tensiune continuă de
40.. .44 V. Tensiunea stabilizată de la ieşire (0,2.„28 V) se stabileşte cu ajutorul rezistorului R2 şi se controlează cu volîmetrul V1. Curentul de sarcină maxim este de 2 A. Tranzistorul regulator T2 se dispune pe radiatorul din peretele posterior ai aparatului. Tranzistorul KT608 (cu literele A sau B) poate fi înlocuit cu KT815 (B, V, G), KT817 (V, G), KT801 (A, B), iar KT803A cu KT802A, KT805 (A, B), KT808A, KT819 (V, G).
Tiristorul KU202K se poate înlocui cu KU201V KU201L, KU202V +• KU202N, diodele stabilizatoare de tensiune D816B, cu D816V sau KS533 (se pot conecta în serie două diode stabilizatoare de tensiune D815 sau D816 pe tensiunea de stabilizat sumă, de
28.. .36 V).
în locul diodei D220A (D2) se pot utiliza D219, D220, D223, KD102, KD103. cu orice literă, iar în locul diodei KD105B (D3), KD106A sau orice altă diodă cu siliciu care are curentul direct până la 300 mA şi tensiunea inversă mai mare de 50 V.
Releul K, este de tipul RES9 (cod RS4 524 200) sau de alt tip care are două grupe de contacte de comutare şi anclanşează la o tensiune de până la 30 V. Rezistorul R4 reprezintă câteva spire din constantan, nichel-crom sau manganină, înfăşurate pe un corp de rezistor MLT-1. Rezistenţa sa este determinată de valoarea aleasă pentru cuplare a curentului, care depinde de tensiunea de comandă pe electrodul de comandă la care se deschide tiristorul. De exemplu, dacă se alege valoarea de 2 A pentru curentul maxim de declanşare a sistemului iar tiristorul se deschide la o tensiune de 1 V a electrodului de comandă, rezistenţa rezistorului R4 trebuie să fie (conform legii lui Ohm) apropiată de 0,5 £1 Rezistenţa acestuia se stabileşte mai precis, sub limita aleasă pentru cuplarea protecţiei. La ieşirea stabilizatorului se cuplează, în serie, un ampermetru şi un rezistor variabil bobinat având rezistenţa de 25...30 £1 Se aplică, la intrarea stabilizatorului, tensiunea corespunzătoare de la redresor şi, cu ajutorul rezistorului R2, se stabileşte la ieşire o tensiune de 10... 15 V. Apoi, cu ajutorul rezistorului variabil care îndeplineşte funcţia de echivalent al sarcinii, se stabileşte, urmărind indicaţia ampermetrului, valoarea de 2 A a curentului. Ajustând rezistenţa rezistorului R4 se obţine declanşarea sistemului de protecţie.
Valorile rezistenţelor indicate în schemă sunt orientative. Acestea pot fi calculate mai precis cunoscând tensiunea de deschidere a tiristorului utilizat în stabilizator. Această tensiune se poate măsura astfel: se stabileşte cursorul rezistorului variabil R2 în poziţie limită inferioară (conform schemei) şi se conectează conductorul electrodului de comandă al tiristorului dezlipit în prealabil de la terminalul din dreapta (conform schemei) al rezistorului R41. Apoi se cuplează alimentarea şi, lent, se creşte, cu ajutorul rezistorului R2, tensiunea pe electrodul de comandă al tiristorului. în momentul deschiderii tiristorului, semnalizat de LED, se măsoară cu voltmetrul această tensiune. Rezistoarele R42- R45 se montează direct pe contactele comutatorului SA1