Din punct de vedere constructiv, reţelele electrice de distribuţie de joasă tensiune (avînd tensiunea nominală între faze de 380 V) se împart în următoarele categorii:
— linii electrice aeriene
— linii electrice subterane.
Liniile electrice aeriene se împart la rîndul lor în următoarele categorii:
— linii electrice aeriene cu conductoare neizolate (soluţie clasică) ,•
— linii electrice aeriene cu conductoare izolate răsucite în fascicul (torsadaie).
Din punct de vedere al funcţionalităţii, reţelele electrice de distribuţie de joasă tensiune se împart în următoarele categorii:
— reţele pjentru alimentarea consumatorilor casnici ;
— reţele pentru alimentarea consumatorilor industriali ;
— reţele pentru alimentarea iluminatului public;
— reţele comune pentru alimentarea consumatorilor casnici şi a iluminatului public ;
— branşamente electrice (aeriene sau subterane).
In cazul liniilor electrice aeriene, distribuţia energiei electrice se realizează prin intermediul conductoarelor montate în aer liber. La liniile cu conductoare neizolate,, acestea se fixează pe stîlpi cu ajutorul izolatoarelor. La liniile cu conductoare torsadate, fasciculul se fixează pe stîlpi sau pe faţade ale clădirilor cu ajutorul unor cleme şi armături specifice.
In cazul liuiilor electrice subterane, distribuţia energiei electrice se realizează prin cabluri, pozate de regulă sub trotuare la o adîncime de cca 0,8 m, înnădirile sau derivaţiile făcîndu-se prin intermediul manşoanelor.
Distribuţia energiei electrice prin reţele numai pentru alimentarea consumatorilor casnici se realizează în general prin linii electrice subterane.
Consumatorii industriali se alimentează, de regulă; prin posturi de transformare proprii sau din posturi de transformare de reţea de distribuţie, echipate cu transformatoare pentru abonaţi.
Reţele de distribuţie separate numai pentru iluminatul public se realizează în cazul liniildr electrice subterane- sau în cazul cînd alimentarea consumatorilor casnici se face prin reţele de cabluri.
In general, acolo unde este posibilă distribuţia energiei electrce prin linii electrice aeriene, atît în soluţia cu conductoare neizolate, cit şi în soluţia cu conductoare- torsadate (de regulă în zonele rurale şi periferic-urbane), aceste linii se realizează pe stîlpi comuni sau în acelaşi fascicul, pentru alimentarea consumatorilor casnici şi a instalaţiilor de ilumina L public.
în cele ce urmează se vor trata numai problemele ce privesc construcţia, montarea şi exploatarea reţelelor electrice cu conductoare izolate torsadate,.
Definiţii, terminologie. în construcţia, montarea şi exploatarea reţelelor cu conductoare izolate torsadate principalele noţiuni au următaorele semnificaţii:
Reţea electrică de distribuţie ca conductoare izolate torsadate,, este ai ea instalaţie prin care trece energia electrică de la postul de transformare pmă Ia consumator, tiind compusă din următoarele părţi:
— coloana sau cablul de ieşire din postul de transformare (delimitarea făcindu-so la legătura papucilor tn tabloul de distribuţie de- joasă tensiune};
— fasciculele de conductoare de reţea (axul principal sau derivaţii secundare), inclusiv circuitele de iluminat public
— elementele de susţinere a conductoarelor (stîlpî, cleme şl armături);
— cleme şi armături pentru fixarea conductoarelor pe slîlpi sau clădiri şi pentru derivaţii j
— prizele do legare la pămînt j
— corpurile de iluminat şi punctele de aprindere manuală sau automată j
— branşamentele electrice, inclusiv consolele de acoperiş şl firidele (cu slguraţvţe de protecţie) $
— coloanele electrice.
Delimitarea dintre reţeaua electrică de distribuţie şi instalaţia interioară a abonatului -se face la bornele de ieşire din contorul de energie electrică.
Din punct de vedere constructiv, se disting două tipuri de reţele de distribuţie cu conductoare izolate torsadate şi anume :
— reţele întinse;
— reţele pozate.
Reţelele cu conductoare Izolate torsadate cu JasciculuJ Întins pe stupi sau pe faţadele clădirilor, sînt acele reţele la care tracţiunea se realizează în conductorul purtător din oţel-aluminiu. In cu- prinsul lucrării acestea sînt denumite pe scurt „reţele întinse”.
Refeiefe cu conc/ucfoarc izolate torsadate cu fasciculul pozat pe faţadele clădirilor, sînt acele reţele la care fasciclul de conductoare ţeste susţinui (aşezat) pe faţadele clădirilor, fără ca în el să apară eforturi de tracţiune. Aceste reţele sînt denumite în lucrare „reţele pozate”.
Tensiunea nominală a reţelei este tensiunea prin care reţeaua este denumită şi la care se face referire pentru anumite caracteristici de funcţionare a reţelei.
Tensiunea de serviciu a reţelei (IU *|, este tensiunea între două faze ale unei reţele electrice, înlr-un anumit punct şi la un moment dat.
Abaterea procentuală a tensiunii de serviciu faţă de tensiunea
nominală, este definita prin relaţia :
Conform prevederilor STAS 930-75, abaterile procentuale- admisibile pentru aglomerări cu mal puţin do 1000 locuitori sînt de ±10%, iar pentru aglomerări cu mai mult de i 000 locuitori de ±7 %.
Tracţiunea în conductorul purtător, este efortul (exprimat în daN) care ia naştere în conductorul de nul la diferite stări de solicitare. Acest efort acţionează pe o direcţie tangentă la curba conductorului în punctul considerat.
Fasciculul de conductoare izolate torsadate, este ansamblul compus din 2 plnă la 7 conductoare izolate, răsucite (torsadate) între ele. Fasciculele pot fi de reţea sau de branşament.
Fasciculul de conductoare Izolate torsadate de reţea este format din două piuă la şapte conductoare, clin care:
— un conductor din oţel-aluminlu cu secţiunea constantă pentru toate tipurile do fascicule (50 mm2), care are rolul de nul (electric) şi purtător (mecanic). Acest conductor este denumit nul purtător?
— unul, două sau trei conductoare din aluminiu de secţiuni 16, 25f 35, 50 sau 70 mm2, care servesc drept conductoare de fază ale reţelei de distribuţie;
— unul, două sau trei conductoare de aluminiu cu secţiuni de 16 sau 25 mm2, care servesc pentru circuitele de iluminat public.
Fasc/cu/uf de conductoare izolate torsadate de branşament este format din două, trei sau patru conductoare de aluminiu cu secţiuni de 16 sau 25 mm2. Fasciculele cu trei conductoare se folosesc pentru branşamente monofazate cu două conductoare de nul.
Prin cleme, folosite la construcţia reţelelor cu conductoare torsadate, se înţeleg acele elemente constructive în contact direct cu calea de curent, prin care se realizează o legătură electrică, mecanică sau mixtă (electrică şi mecanică) înlre conductoare.
Prin armături, se înţeleg acele elemente constructive cu ajutorul cărora se asamblează fasciculele de conductoare torsadate sau alte accesorii aferente reţelei electrice de distribuţie.
Prin stllpi, folosiţi la construcţia reţelelor cu conductoare torsadate, se înţeleg acele elemente constructive care susţin fasciculele de conductoare ia distanţele prescrise.
După funcţiunea lor în reţea, stîlpii pot fi: de susţinere şi speciali (de întindere, de colt, lerminall şi de traversare), în general, la reţelele cu conductoare torsadate se folosesc stîlpi din beton.
Prin fundaţii, se înţeleg acele elemente constructive prin caro se realizează fixarea stîlpilor în sol. în construcţia reţelelor cu conductoare torsadate pe stîlpi de beton, se folosesc fundaţii burate pentru stîlpi de susţinere şi fundaţii turnate pentru stîlpi speciali.
Prin instalaţie de legare la pămînt, se înţelege; ansamblul de conductoare, electrozi şi alte piese prin care se realizează legarea la pămînt a elementelor metalice care, în funcţionare normală nu sint sub tensiune, dar pot intra accidental sub tensiune, legare făcută în scopul realizării protecţiei împotriva unor tensiuni de atingere şi de pas preiculoase.
Deschiderea reală ("r), este distanţa, exprimată In m, măsurată pe orizontală, Intre doua puncte de prindere a fasciculului de conductoare izolate torsadate
 |
| Deschiderea nominală |
(fig. 1.1).Deschiderea nominală («„), reprezintă distanţa maximă, exprimată în mf dintre două elemente de susţinere succesive, limitata de gabaritul faţă de sol, în teren orizontal (fig. 1.2).
Deschiderea de calcul («*•), esle distanţa, în m, care rezultă efectiv din amplasarea stîlpilor pe traseul liniei,' Fiind determinată de condiţiile de gabarite
Panoul de întindere, este porţiunea de linie cuprinsă între doi stîlpi de întindere, în regim normal de funcţionare. Panoul este format din una sau mai multe deschideri consecutive.
Fig. 1.2. Deschiderea nominală.
Traseul liniei, reprezintă proiecţia în plan orizontal a întregii linii între cele două capete, stîlpul de plecare şi stupul de sosire fiind de regulă de tip terminal. Lungimea traseului este egala cu suma lungimilor tuturor deschiderilor liniei. In mod practic, prin traseu se înţelege culoarul de teren afectat liniei.
Aliniamentul liniei, este porţiunea cuprinsă între doua colţuri consecutive alo acesteia.
Săgeata fasciculului (/), reprezintă distanţa măsurată pe verticală între dreapta care uneşte punctele de prindere a fasciculului şi paralela la acesta, tangentă la fascicul, in punctul cel mai de jos (fig. 1.3). ' '
Valoarea cea mal mare a săgeţii, care are loc pentru anumite condiţii de funcţionare a liniei, se numeşte săgeată maximă şi se. notează cu ima* .
Fug. 1.3. Săgeata fasciculului.
Gabaritul liniei, eşte distanţa cea mai mică între fascicul şi sol sau un alt obstacol natural sau artificial (traversarea unei şosele, a unei ape, a unei linii de telecomunicaţie, sau de energie electrică de altă tensiune ş.a.).
Deviaţia maximă ă; fasciculului de conductoare ( •); este
distanţa dintre proiecţii în planul orizontal a dreptei caro uneşte punctele de prindere ale acestuia şl proiecţia în planul orizontal o tangentei la fascicul, cînd asupra acestuia acţionează viului cu viteza maximă, la temperatura do 15°C (fig. 1.4).
Fig. 1.4. Deviaţia maxima :
a — proiecţia tn plan orizontal ; b — proiecţia In plan vertical.
Porţiuni speciale de traseu, sînt porţiunile din traseul liniei lit 'are apare coexistenţa liniei cu elemente naturale, obiecte, obiective, instalaţii, construcţii ş.a., situate In apropiere sau cu care. linia se încrucişează.
Cazuri excepţionale sau obligate, sini acele situaţii în care, din considerente teknico-cconomice evidente sau de altă natură, nu se pot respecta prevederile de bază ale normativelor.
Axul principal, constituie porţiunea dc linie cu ieşire directă dinir-un post de transformare la care se racordează derivaţii de reţea sau branşamente.
Derivaţia do reţea, constituie porţiunea de linie derivată dln- tr-un ax principal, din care se racordează branşamente.
Prin exploatarea reţelelor electrice de distribuţie de Joasă tensiune cu conductoare izolate torsadate, se înţelege activitatea desfăşurată în cadrul centrelor de distribuţie, prin care se asigură funcţionarea instalaţiilor, pe toată durata lor de serviciu, In scopul alimentării cu energie electrică a consumatorilor, în cele mai bune condiţii tehnico-economice (continuitate şi menţinerea parametrilor calitativi al energel). în cadrul activităţii de Exploatare se execută lucrări de deservire operativă şi lucrări cureptc (v. cap. 6).
Prin întreţinerea reţelelor cu conductoare izolate torsadate, se înţelege activitatea desfăşurată în cadrul centrelor de reţele de distribuţie, cuprinztnd lucrări planificate prin care sc verifică starea tehnică a instalaţiei şi se fac remedieri necesare pentru ca aceasta să funcţioneze în bune condiţii tehnico-ecpnomlcc pe toată durata de serviciu.
Activitatea de întreţinere o reţelelor cu conductoare Izolate torsadate cuprinde : reparaţii curente şi reparaţii capitale (v cap. 6).
Introducerea şi generalizarea reţelelor de distribuţie de joasă tensiune cu conductoare izolate torsadate la noi în ţară atrage după sine o gamă specifică de probleme de construcţii-montaj şi de exploatare.
Activitatea de exploatare se simplifică datorită reducerii numărului de deranjamente, prin faptul că elementele conductoare sînt izolate în totalitatea lor. în felul acesta, atingerile între conductoarele fazelor diferite sau între conductoare şi pămînt, ca urmare a acţiunii diverşilor factori, de mediu şi climă, sînt reduse în mare măsură în comparaţie cu reţelele de joasă tensiune clasice, cu conductoare neizolate.
De asemenea, se simplifică, în condiţiile unei siguranţe de funcţionare mărite, activitatea de exploatare în cazul reţelelor de energie electrică de joasă tensiune comune sau în apropierea liniilor de telecomunicaţii, radio- ficare, transport în comun, linii electrice aeriene de medie tensiune»
Volumul lucrărilor de întreţinere se simplifică prin •faptul că unele operaţii, cum sînt defrişările, înlocuirile de izolatoare defecte nu mai sînt necesare, fie ca urmare a faptului că unele elemente componente ale reţelelor clasice nu se mai regăsesc în cazul celor cu conductoare torsadate, fie ca urmare a realizării lor într-o concepţie nouă, izolarea în totalitate a elementelor conductoare în condiţiile montării lor sub formă de linii electrice aeriene.
Montarea reţelelor de joasă tensiune cu conductoare torsadate nu reclamă pregătiri deosebite ale traseelor, defrişări, săpături de şanţuri, înlăturări de obstacole pe de o parte, iar pe de alta parte numărul de stilpi se reduce faţă de cazul folosirii reţelelor de distribuţie clasice.
Tehnologia de execuţie a acestor reţele diferă esenţial faţă de cea folosită în cazul reţelelor de distribuţie de joasă tensiune clasice. Astfel, clemele şi armăturile necesare sînt în totalitate diferite, chiar dacă funcţiile lor sînt aceleaşi. Folosirea fasciculelor de conductoare
•izolate torsadate, cu o protecţie mecanică mai slabă de- cît cea dii cazul cablurilor de energie electrică, impune adaptarea unei tehnologii adecvate, cu scule, dispozitive şi utilaje tehnologice specifice.
Trimiteți un comentariu