Timp |
Fără amplificatorul operaţional IC1, C1 este încărcat prin R2 (R5 poate fi neglijat). Curentul de încărcare rezultă din legea lui Ohm: din căderea de tensiune pe R2 împărţită la valoarea lui R2. Această cădere de tensiune este egală cu tensiunea de alimentare atunci când condensatorul este încărcat complet. Circuitul integrat IC1 lucrează ca repetor de tensiune, astfel încât la ieşirea lui se găseşte aceeaşi tensiune ca pe condensatorul C1. Această tensiune se găseşte şi pe R2; curentul de încărcare al lui C1 este de aceea o sutime din curentul care circulă în mod normal, astfel încât durata de încărcare creşte de o sută de ori.
Atunci când tensiunea pe condensator depăşeşte o valoare anume (stabilită prin divizorul de tensiune R6/R7), IC2 îşi modifică starea de comutare. Rezistenţa R8 cauzează un mic histerezis; cu aceasta circuitul integrat 741 furnizează continuu un impuls.
Releul este pornit cu tasta S1, după descărcarea condensatorului C1. Potenţiometrul R3 trebuie astfel reglat, încât montajul să treacă în starea stabilă după acţionarea lui S1.
Durata de basculare este independentă de tensiunea de alimentare; montajul lucrează foarte precis la tensiuni cuprinse între 10 şi 15 V. Tensiuni de alimentare mai mari pot duce la distrugerea lui IC1.
Durata de basculare poate fi calculată din formula:
Pentru dimensionarea dată în schema montajului sunt valabile următoarele caracteristici: T = 100 R2C1, cu C1 = 1n rezultă - T = 100 s.
Timpul poate fi reglat continuu atunci când R2 se înlocuieşte printr-un potenţiometru. în acest caz, timpul este proporţional cu valoarea reglată a rezistenţei. Poate fi de asemenea utilizat un potenţiometru şi în locul lui R6/R7; în această situaţie funcţia de timp variază după o lege exponenţială.
Releu de timp cu programare de lunga durata |
Trimiteți un comentariu