A. GENERALITĂŢI
3.1. Măsurile tehnice de protecţie a muncii prezentate în acest capitol se referă la lucrările care se execută în instalaţiile electrice, cu scoatere de sub tensiune, privind realizarea zonei protejate şi în cadrul acesteia, a zonei (zonelor) de lucru.3.2. Pentru executarea de lucrări potrivit prevederilor prezentului capitol, trebuie scoase de sub tensiune, după caz :
a) instalaţiile sau părţile instalaţiilor la care urmează a se lucra ;
b) instalaţiile învecinate sau părţile instalaţiilor învecinate care se găsesc la o distanţă mai mică decît distanţa limită în aer, la care se pot apropia executanţii, utilajele, materialele sau uneltele necesare, în timpul executării lucrărilor, fără pericol.
Distanţele limită, menţionate mai sus, sînt în funcţie de tensiunea nominală a instalaţiilor ce rămîn sub tensiune şi de felul instalaţiilor.
In cazul instalaţiilor de înaltă tensiune, cu excepţia liniilor electrice aeriene, distanţele limită sînt:
Tensiunea nominală a instalaţiei, în kV 1—JC 15—2( 35 60 110 220 400 750
Distanţa limită, în m 0,7 0,8 0,9 1,1 1,5 2,4 3,7 6,3
In cazul liniilor electrice aeriene de înaltă tensiune, la executarea de lucrări fără urcare pe stîlpi (lucrări la sol pe traseele liniilor) distanţele limită sînt :
Tensiunea nominală a instalaţiei, în kV 1-35 60—110 220 400 750
Distanţa limită, în m 2 3 4 5 8
In cazul liniilor electrice aeriene de înaltă tensiune, la executarea de lucrări prin urcare pe stîlpi, distanţele limită sînt :
Tensiunea nominală a instalaţiei, în kV 1—35 60—110 220 400 750
Distanţa limită, în in 1,5 2 3 5 8
c) instalaţiile sau părţile instalaţiilor care sînt situate la distanţe mai mari decît distanţele limită, dar la care natura lucrărilor impune scoaterea lor de sub tensiune (traversări, paralelisme etc.).
3.3. In cazul instalaţiilor de joasă tensiune (inclusiv a liniilor electrice aeriene), distanţa limită nu se normează, dar este interzisă atingerea directă a părţilor aflate sub tensiune ale acestora.
3.4. In cazul instalaţiilor sau părţilor de instalaţie, avînd izolaţii electrice solide, lichide sau gazoase, acoperite cu ecrane (învelişuri metalice), legate la pămînt (cabluri, bare capsulate, echipamente cu hexafluorură etc.) sau avînd plăci electroizo- lante de separaţie special destinate acestui scop, distanţa limită nu se normează, ecranele legate la pămînt sau plăcile electroizolante putînd fi atinse direct în timpul lucrului.
3.5. în vederea realizării zonei protejate, trebuie luate următoarele măsuri tehnice în ordinea indicată mai jos :
a) întreruperea tensiunii şi separarea vizibilă a instalaţiei sau a părţii de instalaţie, după caz;
b) blocarea în poziţia deschis a dispozitivelor de acţionare ale aparatelor de comutaţie prin care s-a făcut separarea vizibilă şi montarea indicatoarelor de securitate cu caracter de interzicere pe aceste dispozitive ;
c) verificarea lipsei tensiunii ;
d) legarea instalaţiei sau a părţii de instalaţie la pămînt şi în scurtcircuit.
Numai după finalizarea acestor măsuri se va trece la luarea măsurilor tehnice pentru realizarea zonei de lucru.
3.6. în vederea realizării zonei de lucru trebuie luate următoarele măsuri tehnice în ordinea indicată, indiferent de faptul că în zona protejată au fost luate măsurile tehnice menţionate la art. 3.5. :
a) verificarea lipsei tensiunii ;
b) legarea părţii de instalaţie la pămînt şi în scurtcircuit;
c) delimitarea materială a zonei de lucru ;
d) asigurarea împotriva accidentelor de natură neelectrică.
în cazul în care zona de lucru coincide cu zona protejată, măsurile tehnice luate pentru zona protejată constituie simultan şi măsuri tehnice pentru zona de lucru, pentru aceasta din urmă trebuind a se lua în plus măsuri tehnice de delimitare materială şi de asigurare împotriva accidentelor de natură neelectrică.
B. ÎNTRERUPEREA TENSIUNII ŞI SEPARAREA VIZIBILA A INSTALAŢIEI SAU A PĂRŢII DE INSTALAŢIE ELECTRICA
3.7. întreruperea tensiunii se realizează prin manevrarea aparatelor de comutaţie (întreruptoare, separatoare, siguranţe etc.) ce racordează instalaţia sau partea de instalaţie care urmează a fi scoasă de sub tensiune, de restul instalaţiilor rămase sub tensiune.După întreruperea tensiunii, în cazul în care prin manevrarea aparatelor de comutaţie prin care s-a realizat întreruperea tensiunii nu s-a realizat şi separarea vizibilă, se vor face separările vizibile faţă de toate părţile de unde ar putea să apară tensiune în instalaţia sau partea de instalaţie care urmează a fi scoasă de sub tensiune.
3.8. Separarea vizibilă se realizează prin deschiderea separatoarelor, scoaterea patroanelor siguranţelor fuzibile, debro- şarea întreruptoarelor, dezlegarea cordoanelor la liniile electrice aeriene sau demontarea unor părţi active ale instalaţiei electrice, deconectarea şi blocarea directă a întreruptoarelor de joasă tensiune, dezlegarea conductoarelor de Ia aparataj.
în mod excepţional se admite ca în cazul instalaţiilor de joasă tensiune, cînd partea de instalaţie la care urmează a se lucra este prevăzută numai cu întrcruptor nedebroşabil ca element de comutaţie şi care nu se poate bloca direct, separarea vizibilă să se realizeze prin deconectarea acestui între- ruptor.
în cazul instalaţiilor cu mai multe derivaţii, separarea vizibilă trebuie să se realizeze de la toate sursele de tensiune.
Pentru evitarea tensiunii inverse (din joasă în înaltă tensiune) prin transformatoarele de măsură, acestea se vor separa vizibil şi pe partea de joasă tensiune, după caz, prin de- broşarea întreruptoarelor, scoaterea patroanelor siguranţelor fuzibile sau deconectarea întreruptoarelor nedebroşabile.
3.9. Dacă în zona protejată se includ şi părţi de instalaţie prin care se alimentează motoare electrice care antrenează pompe, ventilatoare, compresoare sau la care sînt racordate generatoare sau compensatoare care nu pot fi separate vizibil, se vor lua următoarele măsuri suplimentare :
a) blocarea dispozitivelor de pornire a motoarelor primare pentru evitarea producerii tensiunii de către generator sau compensator, chiar la viteze reduse ;
b) blocarea căilor de pătrundere a fluidelor în pompe, ventilatoare şi compresoare, pentru evitarea funcţionării în regim de generator a motoarelor ce le antrenează.
C BLOCAREA IN POZIŢIE DESCHIS A DISPOZITIVELOR DE ACŢIONARE A APARATELOR PRIN CARE S-A REALIZAT SEPARAREA VIZIBILĂ A INSTALAŢIEI SAU A PĂRŢII DE INSTALAŢIE ŞI MONTAREA INDICATOARELOR DE SECURITATE CU CARACTER DE INTERZICERE
3.10. Blocarea în poziţie deschis a dispozitivelor de acţionare a aparatelor prin care s-a realizat separarea vizibilă a instalaţiei sau a părţii de instalaţie în care urmează a se lucra (sau blocarea directă a aparatelor, după caz) se realizează prin unul din următoarele procedee :a) blocarea directă, după caz, prin unul din următoarele procedee :
— blocarea prin lacăte sau mijloace special destinate acestui scop a dispozitivelor de acţionare manuală ale separatoarelor ;
— blocarea pe poziţia „scos" a căruciorului întreruptoru- lui, în cazul celulelor cu întreruptoare debroşabile, fără separatoare. Această blocare constă din închiderea uşii celulei după scoaterea căruciorului. Dacă celula nu este prevăzută cu uşă, căruciorul realizînd el însuşi închiderea celulei cînd în- treruptorul este broşat, după scoaterea căruciorului se va monta pe partea frontală a celulei un paravan mobil sau o bandă roşie;
— montarea unor capace (minere) electroizolante, colorate în roşu, în locul patroanelor siguranţelor fuzibile de joasă tensiune ;
— în cazul instalaţiilor de joasă tensiune, atunci cînd contactele deschise ale separatoarelor sau ale întreruptoarelor
sînt accesibile, se vor monta plăci electroizolante, rezistente clin punct de vedere mecanic, între aceste contacte;
b) blocarea indirectă, după caz, prin unul din următoarele procedee :
— scoaterea patroanelor siguranţelor fuzibile sau deconectarea întreruptorului de pe circuitul de alimentare al motorului care antrenează dispozitivul de acţionare al separatorului, respectiv la joasă tensiune al întreruptorului;
— închiderea robinetului de alimentare cu aer comprimat a dispozitivelor de acţionare pneumatice ale separatoarelor ;
— dezlegarea conductoarelor de la bobinele de acţionare prin comandă de la distanţă a dispozitivelor de acţionare ale separatoarelor, respectiv la joasă tensiune ale întreruptoarelor.
3.11. Pe dispozitivele de acţionare blocate ale separatoarelor şi în punctele în care blocarea aparatelor prin care s-a realizat separarea vizibilă s-a făcut prin celelalte procedee menţionate la art. 3.10, se vor monta indicatoare de securitate avînd inscripţia „NU ÎNCHIDE ! SE LUCREAZĂ» (respectiv „NU DESCHIDE ! SE LUCREAZĂ» în cazul robinetelor de aer comprimat prin care se alimentează dispozitive de acţionare pneumatice).
D. VERIFICAREA LIPSEI TENSIUNII
3.12. Verificarea lipsei tensiunii în vederea legării la pă- mînt şi în scurtcircuit trebuie să se facă la toate fazele instalaţiei, respectiv la toate conductoarele liniei electrice aeriene, inclusiv pe conductorul de nul. în cazul întreruptoarelor, verificarea lipsei tensiunii trebuie să se facă la toate cele şase borne ale acestora.3.13. Verificarea lipsei tensiunii în instalaţiile de joasă tensiune se face cu ajutorul aparatelor portabile de măsurare a tensiunii sau cu ajutorul indicatoarelor de tensiune de joasă tensiune. In instalaţiile de înaltă tensiune, verificarea se face cu ajutorul indicatoarelor de tensiune, corespunzătoare tensiunii nominale a instalaţiei.
3.14. Verificarea lipsei tensiunii cu indicatoare de tensiune nu este admisă pe timp de precipitaţii atmosferice, în instalaţiile de tip exterior, decît în cazul în care acest lucru este
permis prin instrucţiunile de folosire a indicatoarelor de tensiune respective, elaborate de unităţile producătoare.
3.15. In cazul echipamentelor sau elementelor capsulate sau protejate la care nu se pot utiliza indicatoarele de tensiune, verificarea lipsei tensiunii se va faee potrivit instrucţiunilor furnizorilor echipamentelor sau elementelor respective.
Verificarea lipsei tensiunii în vederea închiderii cuţitelor de legare la pămînt montate pe un stîlp al liniei electrice aeriene se admite a fi înlocuită prin verificarea poziţiei deschis a separatorului prin care s-a realizat separarea vizibilă.
3.16. înaintea verificării lipsei tensiunii se va controla obligatoriu buna funcţionare a indicatorului, prin butonul de control sau prin apropiere de părţile instalaţiei rămase sub tensiune, despre care se ştie cu certitudine că sînt sub tensiune. Este admisă, de asemenea, verificarea bunei funcţionări a indicatorului de tensiune şi prin alte metode sau dispozitive, stabilite în acest scop, prin, instrucţiuni.
în toate instalaţiile, apropierea indicatorului de tensiune de partea instalaţiei la care se face verificarea lipsei tensiunii trebuie să fie lentă, iar atingerea directă se va face în cazul lipsei luminozităţii sau a semnalului sonor al indicatorului.
3.17. Verificarea lipsei tensiunii se execută considerînd că instalaţia este sub tensiune. în acest sens este obligatoriu să se respecte următoarele :
a) se va verifica dacă indicatorul de tensiune corespunde tensiunii nominale a instalaţiei şi dacă este încercat în termen ;
b) persoana care verifică lipsa tensiunii la înaltă tensiune trebuie să folosească mănuşi electroizolante de înaltă tensiune şi cizme electroizolante (la verificarea lipsei tensiunii prin urcare pe stîlpi nu trebuie folosite cizme electroizolante) ;
c) este permisă apropierea persoanei respective faţă de părţile la care se face verificarea lipsei tensiunii numai pînă la opritorul indicatorului de tensiune, fiindu-i interzisă apropierea faţă de restul părţilor aflate sub tensiune la distanţe mai mici decît distanţele limită precizate la art. 3.2. din prezentele norme.
In cazul în care pentru verificarea lipsei tensiunii este necesară deschiderea uşilor celulelor, este interzisă depăşirea, cu vreo parte a corpului, a planului delimitat de acestea.
3.18. Verificarea lipsei tensiunii cu ajutorul aparatelor de măsură portabile sau a indicatoarelor de tensiune este asociată (în sensul prevederilor prezentului capitol) cu montarea scurtcircuitorului sau închiderea cuţitelor de legare la pămînt şi în consecinţă se execută de către personalul specificat la art.
7.25. din prezentele norme.
3.19. In staţiile de transformare de 750 kV, verificarea lipsei tensiunii la această treaptă de tensiune se înlocuieşte prin următoarele măsuri luate cumulat :
a) verificarea realizării separărilor vizibile ;
b) verificarea indicaţiilor asupra lipsei tensiunii date de către aparatele de măsură şl control montate pe panourile aferente,
Verificările de mai sus se vor face independent de către două persoane avînd grupa a IV-a şi. respectiv, a Il-a de autorizare, confruntîndu-şi reciproc observaţiile.
3.20. Pe liniile electrice aeriene de 750 kV, verificarea lipsei tensiunii se înlocuieşte prin constatarea lipsei semnalului sonor dat de avertizoarele fonice de tensiune portabile, această constatare făcîndu-se de către şeful de lucrare şi un membru al formaţiei care urmează să efectueze legarea la pămînt şi în scurtcircuit, independent, confruntîndu-şi reciproc observaţiile.
3.21. Dacă potrivit instrucţiunilor elaborate de unităţile producătoare nu este permisă folosirea indicatoarelor de tensiune în instalaţii de tip exterior pe timp de precipitaţii atmosferice, verificarea lipsei tensiunii se înlocuieşte astfel :
a) în cazul staţiilor de transformare şi a altor instalaţii similare, se va proceda ca în cazul staţiilor de transformare de 750 1
c) în cazul liniilor electrice aeriene de înaltă tensiune (cu excepţia celor de 750 kV), cînd separările vizibile s-au realizat pe aceste linii, dar se află la depărtări mari, ori s-au realizat în staţii de transformare sau alte instalaţii similare, se admite aruncarea pe conductoarele liniei a unui conductor flexibil din cupru neizolat, avînd secţiunea de plnă la 6 mm2, prevăzut la un capăt cu o greutate şi la celălalt capăt legat, în prealabil, la pămînt în mod similar cu scurtcircuitorul. Acest procedeu nu este admis pe liniile electrice aeriene cu circuite multiple cînd rămîn circuite sub tensiune, pe cele aflate în apropierea altor linii electrice aeriene aflate sub tensiune sau pe liniile electrice aeriene la care tensiunile induse (conform prevederilor capitolului 15, subcapitolul E al prezentelor norme) depăşesc valorile maxime admise.
E. LEGAREA INSTALAŢIEI SAU A PĂRŢII DE INSTALAŢIE LA PAMINT ŞI IN SCURTCIRCUIT
3.22. Legarea la pămînt şi în scurtcircuit se aplică asupra tuturor fazelor instalaţiei sau părţii de instalaţie, precum şi pe conductorul de nul al liniilor electrice aeriene, din zona protejată şi din zona de lucru. Legarea la pămînt şi în scurtcircuit constituie singura măsură sigură de protecţie a personalului împotriva apariţiei accidentale a tensiunii în zona protejată, respectiv în zona de lucru.înainte de montarea scurtcircuitorului se va verifica dacă acesta este corespunzător pentru locul unde urmează a se monta.
Operaţiile de montare a scurtcircuitorului se vor realiza în următoarea ordine :
a) se leagă la pămînt clema (papucul) scurtcircuitorului;
b) se verifică lipsa tensiunii pe fiecare fază ;
c) se montează clemele scurtcircuitorului pe fiecare fază.
In cazul liniilor electrice aeriene de joasă tensiune, verificarea lipsei tensiunii, respectiv montarea clemelor scurtcircuitorului pe conductorul de nul şi pe fiecare fază, se va face incepînd cu conductorul de nul, cu excepţia cazurilor în caro conductorul de nul este montat la partea superioară a coronamentului.
In cazul liniilor electrice aeriene de 110 — 750 kV, operaţiile de montare a scurtcircuitorului se vor realiza în următoarea ordine :
a) se leagă Ia pămînt clema scurtcircuitorului monopol ar ;
b) se verifică lipsa tensiunii pe o fază a liniei;
c) se montează clema scurtcircuitorului monopolar pe faza respectivă ;
d) operaţiile de mai sus se repetă, în acelaşi mod, pentru celelalte faze.
Demontarea scurtcircuitorului se execută în ordine inversă montării.
In cazul liniilor electrice aeriene de joasă tensiune, chiar dacă acestea sînt scoase de sub tensiune, dacă în cadrul lucrării se secţionează nulul, acestuia i se va asigura, în prealabil, continuitatea prin şuntare directă sau prin legare la pămînt a celor două părţi lîngă secţionare.
3.23. In cazul instalaţiilor prevăzute cu cuţite de legare la pămînt, acestea se vor folosi totdeauna, cinci este posibil, în locul scurtcircuitoarelor. închiderea cuţitelor de legare la pămînt se va face după verificarea lipsei tensiunii.
La închiderea cuţitelor de legare la pămînt montate pe un stîlp al liniei electrice aeriene, personalul manevrant va controla, în prealabil, vizual, integritatea circuitului de legare la priza de pămînt, a dispozitivului de acţionare.
In staţiile de transformare şi (sau) de conexiuni de 220-750 kV se vor prevedea, în faza de proiectare, cuţite de legare la pămînt de ambele părţi ale întreruptoarelor. în staţiile de transformare de 110 kV se recomandă prevederea de cuţite de legare la pămînt, astfel încît să se elimine, pe cît posibil, necesitatea utilizării, în cadrul lucrărilor de exploatare şi reparaţii a scurtcircuitoarelor.
3.24. Legarea la pămînt a clemelor sau papucilor scurtcircuitoarelor în instalaţiile electrice de înaltă tensiune, cu excepţia liniilor electrice aeriene, se face la locurile, respectiv la bornele sau piesele, special prevăzute în acest scop.
în instalaţiile care nu au borne sau piese special prevăzute pentru legarea la pămînt, este admisă legarea clemei scurtcircuitorului Ia banda vizibilă de legare la pămînt a unui element oarecare.
In cazul liniilor electrice aeriene, legarea la pămînt a clemei (papucului) scurtcircuitorului se face, după caz :
a) la un element al stîlpilor metalici;
b) la armătura metalică a stîlpilor de beton, la o bornă special destinată acestui scop, situată la baza stîlpilor, sau, în cazul stîlpilor de beton al liniilor de 110 kV, la consolele metalice ale stîlpilor respectivi;
c) la conductorul de legare la priza de pămînt;
d) la conductorul de nul al liniilor de joasă tensiune, la stîlpii la care acest conductor este legat vizibil la armătura metalică a stîlpilor din beton sau la o priză de pămînt;
e) la o priză creată temporar, prin baterea în pămînt a unui electrod avînd un diametru minim de 25 mm, la o adîn- cime de cel puţin 50 cm ; acest mod de legare la pămînt se foloseşte atunci cînd nu este posibilă legarea la unul din elementele instalaţiei menţionate mai sus.
In toate cazurile, trebuie să se asigure un contact corespunzător la legarea clemei (papucului) scurtcircuitorului la pămînt, nefiind permisă legarea conductorului scurtciruitorului prin răsucire.
3.25. în cazul în care pentru montarea scurtcircuitorului sau pentru descărcarea cu ajutorul acestuia a sarcinii capaci- tive, este necesară deschiderea unei uşi de la îngrădirea permanentă, este interzisă depăşirea către interior a planului uşii cu orice parte a corpului, decît cu prăjina electroizolantă, destinată montării şi demontării scurtcircuitoarelor. Se exceptează situaţiile menţionate la art. 3.2(3. din prezentele norme.
De asemenea, este interzis personalului a se apropia de părţile instalaţiilor neiegate la pămînt şi în scurtcircuit la distanţe mai mici decît cele prevăzute la art. 3.2. In mod excepţional, se admite depăşirea acestor distanţe, în cazul montării scurtcircuitorului din poziţia de pe consola de susţinere a fazei, la liniile electrice aeriene de 110 — 750 kV.
3.2G. Montarea clemelor scurtcircuitorului la fazele instalaţiei trebuie făcută cu ajutorul prăjinii electroizolante, executantul utilizînd mănuşi electroizolante, cizme electroizolante (cu excepţia montării clemelor prin urcare pe stîlp) şi cască de protecţie.
In instalaţiile de interior de înaltă tensiune, de pînâ la 20 kV inclusiv, în locuri stabilite de conducerea unităţii de exploatare, unde nu este posibil să se folosească prăjina elec- troizolantă (din lipsă de spaţiu), precum şi în instalaţiile de joasă tensiune (cu excepţia liniilor electrice aeriene) se admite montarea scurtcircuitorului fără prăjină electroizolantă, dar numai după descărcarea sarcinii capacitive, efectuată cu ajutorul prăjinii electroizolante, executantul utilizînd mănuşi electroizolante, cizme electroizolante, ochelari şi cască de protecţie.
în instalaţiile de joasă tensiune este admisă montarea scurtcircuitorului în condiţiile menţionate mai sus, fără descărcarea sarcinii capacitive.
Clemele scurtcircuitorului trebuie să fie corespunzătoare secţiunii şi profilului fazei pe care se montează. în cazul conductoarelor jumelate, este suficientă montarea clemelor pe cîte unul din conductoarele fazelor.
în instalaţiile de 110—750 kV (cu excepţia liniilor electrice aeriene) în cazul în care nu se poate asigura strîngerea corespunzătoare a clemelor scurtcircuitorului cu ajutorul prăjinii electroizolante, după aplicarea lor cu prăjina electroizo- lantă, verificarea strîngerii se va face manual.
3.27. Legarea la pămînt şi în scurtcircuit a instalaţiei sau a părţii de instalaţie pentru realizarea zonei protejate se face lîngă fiecare punct de separare vizibilă, la o distanţă faţă de punctul de separare vizibilă suficientă pentru a asigura montarea fără pericol a scurtcircuitorului. Se exceptează de la această regulă generală următoarele situaţii:
a) în cazul barelor colectoare din staţii de transformare şi (sau) de conexiuni şi puncte de alimentare, se admite să se monteze scurtcircuitoare numai lingă o parte din punctele de separare vizibilă, astfel îneît să existe cel puţin două scurtcircuitoare pentru zona protejată (de regulă la celulele cuplelor sau ale transformatoarelor de tensiune), cu excepţia barelor cu o lungime mai mică de 10 m, unde se poate monta un singur scurteircuitor.
De asemenea, în cazul separatoarelor ce cuplează două linii electrice aeriene, în apropierea staţiilor de transformare,
se admite să nu se monteze scurteircuitor lângă aceste puncte de separare vizibilă, linia respectivă urrriînd a fi legată la pă- mînt îşi în scurtcircuit în staţia de transformare ;
b) în cazul liniilor electrice aeriene (inclusiv a celor care cuprind-şi porţiuni de cabluri), avînd configuraţii speciale (la care separările vizibile sînt, numeroase, aflate la depărtări mari sau în locuri greu accesibile), pentru reducerea distanţelor de transport sau a timpilor de Intervenţie la lucrări de exploatare şl reparaţii, se admite restrângerea zonei protejate la porţiunea de linie Ia care se lucrează, n em ai veri f icî ndu-se aceste separări vizibile şi neexecuftndu-se legări la pâmlnt şi în scurtcircuit lingă ete. In această situaţie, zona protejată restrînsă se încadrează cu cîte două scurtcircuit oare montate în paralel spre separările vizibile neverificate, avînd fiecare secţiunea necesară pentru zona protejată conform prevederilor art. 2.30.
3.28. Legarea la pămînt şi în scurtcircuit a părţii de instalaţie pentru realizarea zonei de lucru, se face spre toate părţile de unde ar putea să apară tensiune (surse, traversări sau paralelisme cu linii aeriene aflate sub tensiune etc.).
In punctele zonei protejate care constituie limită de zone de lucru, încredinţate unor formaţii de lucru diferite, este obligatorie legarea la pămînt şi in scurtcircuit în aceste puncte pentru fiecare zonă de lucru. Este admisă efectuarea în aceste puncte a unei singure legări la pămînt şi în scurtcircuit, dacă scurteircuiţorul se montează şi se demontează de către personalul care a realizat zona protejată.
în zona de lucru partea de instalaţie Ia care se lucrează trebuie să fie permanent legată la pămînt şi în scurtcircuit (cu excepţia timpului în care se fac măsurări sau probe PRAM).
F. DELIMITAREA MATERIALA A ZONEI DE LUCRU
3.29. Delimitarea materială a zonei de lucru se execută prin. îngrădiri provizorii mobile, care să evidenţieze clar zona de lucru. îngrădirile provizorii mobile se vor fixa sigur, pentru a nu cădea peste părţile aflate sub tensiune ale instalaţiei. Pe îngrădirile provizorii mobile se vor monta indicatoare deNorme de proiecţia jrnmcU
(55
securitate cu scopul de a preveni asupra pericolului de acei- ' dentare, atît membrii formaţiei de lucru, cit şi persoanele « care ar putea pătrunde în zona de lucru.
Nu este necesară delimitarea materială a zonei de lucru în cazul posturilor de transformare montate pe stîlpi, iar în cazul liniilor electrice aeriene delimitarea materială a zonei de lucru se va face conform prevederilor de la art. 15.19. b.
3.30. îngrădirile provizorii mobile se vor monta faţă de părţile rămase sub tensiune la o distanţă egală sau mai mare decît cele prevăzute la art, 3.2. Dacă aceste distanţe nu pot fi respectate, părţile instalaţiilor situate la distanţe mai mici vor fi scoase de sub tensiune.
In mod excepţional, dacă părţile instalaţiilor respective nu pot fi scoase de sub tensiune (din motive întemeiate) se admite montarea îngrădirilor provizorii mobile din plăci elec- troizolante, la distanţe mai mici decît cele menţionate, chiar în atingere directă cu părţile aflate sub tensiune, în următoarele condiţii :
a) tensiunea nominală a instalaţiei să fie de cel mult 20 kV ;
b) părţile instalaţiei să fie situate în interior, iar în cazul în care sînt situate în exterior, montarea şi demontarea să se facă pe timp uscat şi fără vînt;
c) montarea şi demontarea să se facă de către două persoane, una din ele supraveghind pe cealaltă ;
d) persoana care montează plăcile electroizolante să folosească mănuşi electroizolante de înaltă tensiune, cizme electroizolante, cască de protecţie, prăjină electroizolantă sau cleşte electroizolant, sau fără acestea din urmă, dacă plăcile electroizolante sînt executate constructiv corespunzător pentru a se putea monta fără prăjină electroizolantă sau cleşte electroizolant.
în cazul în care nu se pot monta plăci electroizolante conform prevederilor alineatului precedent, unitatea de exploatare va analiza şi va stabili modul de lucru în aceste situaţii, în condiţii de securitate.
G. MASURI TEHNICE DE PROTECŢIE A MUNCII INZONA DE LUCRU PENTRU EVITAREA ACCIDENTELOR DE NATURA NEELECTRICA
3.31. Aceste măsuri au rolul de a evita accidentarea de natură neelectrică a membrilor formaţiei de lucru şi a persoanelor străine care ar putea pătrunde în zona de lucru, ele luîndu-se conform normelor specifice, pe genuri de lucrări şi instalaţii, prevăzute în prezentele norme (detensionarea resorturilor dispozitivelor de acţionare cu resorturi în cazul lucrărilor la întreruptoare, scoaterea de sub presiune a uleiului din circuitul de comandă, cînd se lucrează la elementele în mişcare a dispozitivului de acţionare MOP, aşezarea podeţelor peste şanţuri la lucrări de cabluri, consolidarea pereţilor la gropile de fundaţii, consolidarea stîlpilor din lemn cu grad de putrezire depăşit etc.).3.32. Pentru evitarea accidentelor de circulaţie (cînd este cazul), zona de lucru va fi marcată cu indicatoare sau îngrădiri speciale, respectînd regulile de circulaţie.
Trimiteți un comentariu