Pornirea motoarelor asincrone trifazate cu rezistoare sau bobine de reactanţă înseriate cu motorul
Metoda se aplică la motoare asincrone cu rotorul în colivie utilizate în acţionări cu pornire în
gol sau sarcină redusă. La pornire impedanţa motorului asincron fiind mică, curentul de pornire poate
fi redus prin înserierea cu acesta a unor impedanţe exterioare. În acest scop sunt utilizare rezistoare sau bobine de reactanţă mare. Schema de forţă a motorului în acest caz (Fig.9.15.) conţine:
• CLp – contactele principale ale contactorului de linie prin care se face alimentarea acestuia la
pornire;
• R (R,X) – rezistoarele sau bobinele de mare reactanţă trifazate;
• CSp – contactele principale ale contactorului de scurtcircuitare a rezistoarelor (sau bobinelor)
după pornire.
În momentul pornirii curentul de pornire, redus faţă de valoarea nominală Ipn (la o valoare impusă
prin valoarea impedanţei înseriate) este maxim şi determină o cădere de tensiune ΔUi (iniţială) maximă pe impedanţa înseriată (Fig.9.15.), astfel încât motorul este alimentat şi porneşte pe o caracteristică mecanică corespunzătoare unei tensiuni reduse Up = Un – ΔUi (Fig.9.16.a). Pe măsură ce turaţia motorului creşte, alunecarea scade, impedanţa motorului creşte şi curentul scade. Astfel scade şi căderea de tensiune ΔU, deci tensiunea la bornele motorului creşte, caracteristica mecanică de pornire (Fig.9.16.d), traversând familia de caracteristici (Fig.9.16.b) corespunzătoare tensiunilor la bornele motorului din ce în ce mai mari, ce tind către caracteristica naturală, corespunzătoare tensiunii nominale (Fig.9.16.c).
Când turaţia motorului este apropiată de turaţia nominală se scurtcircuitează
impedanţa exterioară prin anclanşarea contactorului CS, moment în care apare un salt de curent şi de
cuplu (Fig.9.16.e), caracteristica de pornire d) continuând pe caracteristica naturală c). Scurtcircuitareaprematură conduce la creşterea saltului de curent şi de cuplu, care poate solicita negativ lanţul cinematic al acţionării şi în primul rând transmisia.
Rezistoarele se folosesc la motoare de tensiune joasă şi de putere relativ mică. La motoare de
puteri mari şi foarte mari (care eventual au tensiuni nominale mai mari decât 380V) se preferă să se
utilizeze bobine de reactanţă mare (dispuse pe miezuri de fier) deoarece nu consumă putere activă, sunt mai uşor de izolat pentru că nu se încălzesc şi au o eficienţa mare asupra reducerii curentului de
pornire.
Dacă acţionarea necesită schimbarea sensului de rotaţie, alimentarea motorului se face prin
două contactoare de linie, ca în Fig.9.14. al doilea contactor inversând două faze între ele.
Schema electrică de comandă protecţie şi semnalizare este în principiu la fel ca în cazul pornirii
prin cuplare directă la reţea, completată cu contactorul CS a cărui anclanşare este comandată de un
traductor de turaţie sau un releu de timp.
Trimiteți un comentariu